Nu renunt

Sunt momente si momente,uneori esti atat de fericit,alte ori esti trist,alte ori te crezi un om puternic si nu vrei sa crezi ca oboseala te-ar putea rapune si nu vrei sa accepti o infrangere,si crezi ca tu esti mai puternic decat tot ce este in jurul tau,pur si simplu refuzi sa crezi. Vointa mea este peste limite, chiar peste mine si ma depaseste. Uneori vreau sa demonstrez mai mult decat pot duce,dar oricat de rau mi-ar fi nu cedez pentru ca undeva in sufletul meu mai e un strop de putere si il simt atunci cand mai am nevoie de acel strop cu ultimele puteri il sorb. Uneori te simti ca la cursele de alergat...alergi pana simti ca nu mai poti si cazi pe branci,dar nu renunti si cu ultimele puteri te tari pe coate,pe genunchi,pe burta numai sa treci  linia de sosire si cu ultimele puteri ridici o mana tremuratoare dupa ajutor si cu ochii in lacrimi plangi spunandu-ti sufletul ca "ai reusit!" si esti considerat invingator! Nu renunt! Nu vreau sa am statut de invins, n-am pierdut lupta cu viata pana acum niciodata si as fi dezamagita. Doamne, Tu care ai fost langa mine si mi-ai ascultat fiecare gand,mi-ai simtit fiecare lacrima care mi-a curs pe obraji,care mi-ai simtit fiecare fior si urma de raceala de pe pielea mea, fiecare fior de gheata al fricii mele,care mi-ai vazut adancul ochilor mei intr-o panica si-o debusolare pierzandu-mi ideile in fata lor,nu ma lasa sa ma pierd in bratele stresului si-al oboselii care ma urmaresc pentru a ma prinde in capcana lor. Ajuta-ma sa trec linia de sosire,stiu ca ma astepti la capat si pentru multumirile mele,pentru respectul meu,pentru tot ce simt in sufletul meu, am sa ma zbat si-am sa merg si pe genunchi si pe coate si pe burta taras mi-as scoate si inima din pieptul meu!

Nu mai am stare

Ce simt? un dor ingrozitor! N-am simtit niciodata in viata mea acest sentiment!...dor care ma copleseste :-(

Simplu..asta simt acum!

Ascult un refren de cateva zile si parca ma face sa traiesc printre sentimente,printre sperante incep sa-ti aud vocea, sa-mi rasune cuvintele tale in mintea mea...E alta zi si ma trezesc,deschid ochii sa vad lumina zilei si printre gene vad poza de pe telefonul meu... Asteptarea ma omoara pe dinauntru de multe ori,dar stiu ca pot,pot sa rabd in fond trebuie sa ma gandesc ca acea decizie a fost a mea, nu stiam la acel moment ce se putea intampla si inca odata fara voia mea rabdarea mi-a fost pusa la incercare. Cum as putea eu explica starile si sentimentele mele printr-un simplu pc si-un cablu de retea? Exact e imposibil si nu prea! Prin cel mai frumos mod am incercat sa-mi despic inima in doua si sa las la vedere tot ce se afla inauntrul meu. Si-am reusit....am reusit sa exprim sentimentele printr-un creion,dar ele nu se simt asa cum le simt eu... Si afara inca e zapada si inca este frig dar corpul meu nu tremura de frig,tremura pentru simplul fapt ca nu mai am rabdare si-as vrea sa ma pierd in  bratele lui,vreau ca timpul sa treaca mai repede...uneori timpul m-asculta si clipele se scurg dar tot nu e suficient de repede...Si raman cu privirea atintita intr-un calendar de hartie facut special pentru a-mi mai ridica din moral si tai fericita cate o zi si mi-e sufletul bucuros cand vad ca s-a mai dus o saptamana.....nu ma intrebati de ce ma simt asa! pentru simplul fapt ca asta simt eu si nimic nu e de explicat,tot ce simt eu,sunt sentimentele mele, sunt trairile mele sunt dorintele mele si eu il vreau pe el! Il vreau pe el si nimic mai mult. Nu imi pasa efectiv de nimic altceva....nu fac decat sa astept sa mai treaca inca 3 saptamani asa cum s-au dus si pana acum si-astept cu nerabdare ca visul meu sa devina o realitate!

Om modest

Nu sunt om fara defecte,am spus de nenumarate ori si sustin cu argumente ca sunt om al lui Dumnezeu,nevinovat si far-un strop de putere,dar in suflet am avere. Mi-am dus pasii pe carari nenumarate intr-o lume cu de toate,dar te cautam pe tine. Din picul meu de iubire astazi s-a facut mai mult si-or fi de azi inainte numai zile cu lumina. DIn putin am facut mult,mai invatat sa gandesc si-am gasit in El taria cum sa supravietuiesc. Si cand inima ta plange invata pe El sa-l asculti cand a Sa voce-ti spune ce are de spus,acolo in gandul tau,ia si-nvata sa-L asculti! Asta imi spuneai mereu si-am stiut inca de-atunci ca tu calea dreapta vrei sa-mi arati si eu azi imi hranesc sufletul si-nvat cum sa supravietuiesc!

Galbene gutui

Si credeam ca-i plina vară dar sunt inca-n miez de toamna. Si-am calcat pe iarba moale ,talpa in pamant mi s-a infipt si iarba a ramas rastignita la pamant. Iar in mijlocul gradinii albul pur  m-a ocrotit,un zarzar incarcat de floare mi-a zambit. 
Cred ca mi se pare sau visez  in plina zi, cand afara este toamna...oare eu m-am ratacit? Si colind prin anotimpuri ca o zi in calendar fara sa mai stiu de mine,ce e azi si ce e maine...Dar cu o privire mai de-aproape, un miros placut,dulceag imi alinta al meu nas galbenele gutui ce par de la distanta a fi flori de primavara...

Cine stie oare?

E o mare de-ntuneric,am mai spus si-alataieri...si-am in suflet o vapaie,inc-o simt in pieptul meu. Am pe-o masa o lumanare ce arde vie flacara sufletului meu.
 Ea ma face sa zambesc cand in suflet am lumina. In a ei flacara multe anotimpuri grele,caci iubirea pe pamant e ca floarea intr-o glastra.
Si e plina de dorinta,ea e nesecat izvor de viata,de credinta si dreptate,ce palpaie cateodata cand dusmanii sufla-n fata. Cand ea se va stinge va fi precum noaptea in codru,totul se va preface in cenusa. Va fi bezna in tot trupul meu sau poate nici nu se va stinge,lumanarea este vie..

Cand iubesti

Cand iubesti e dulce viata

Si lumina-n jur imi pare

Rade-n geamuri dimineata,

Canta razele de soare!

Canta-n cuiburi randunele,

Pomii freamata cu dor

Si prin gandurile mele

Simt asa cate-un fior.

Cand iubesti imi pare viata

Blanda,vesela mere

 Fiti si voi cu totii veseli,

  Fericiti cum sunt si eu!

Intr-un cuvant, eu...

Poate cu acest articol trebuia sa incep acum 2 saptamani cand m-am decis sa-mi scriu acest jurnal al viselor,al gandurilor,pentru ca aici se afla o frantura din sufletul meu pe care l-am deschis in fata voastra,ca un jurnal. Nu-mi place sa ma ascund dupa degete si-am spus de nenumarate ori,sunt asa cum sunt eu,cu bune si cu rele,accepta-ma asa cum sunt. Sa ma descriu as incerca,dar pentru a ma cunoaste iti va trebui timp si rabdare. Oricat de multe as spune eu acum nu va fi suficient,dar este destul pentru ati face propria opinie. Fiecare este liber sa aleaga,sa gandeasca,sa-si formuleze un punct de vedere...


M-am nascut intr-o iarna pustie,pe data de 12 februarie in anul 1993. Inca de cand am venit pe lume am fost si sunt o visatoare si-am sa mor tot visand.Gandurile mele uneori sunt paralele,oricat ar incerca sa se intersecteze nu se ajung niciodata. Am o lupta zilnica in interiorul meu cu propria-mi constiinta. In mine tot timpul s-a simtit o dorinta de schimbare,ceva nou. Uneori mi-e greu sa ma inteleg eu pe mine ..si atunci ce pretentie am eu la voi sa ma intelegeti? Imi place ideea de nou, de bunatate,sunt spirit amical,imi place sa ofer din bunatatea mea dar in schimb rar am primit dar nu ofer ca sa primesc,ofer sa ma simt implinita si-atat,dar uneori simti nevoia sa si primesti. Sunt moderna prin stilul meu,nu sunt cocheta si nici nu vreau sa fiu in pas cu moda,aleg sa fiu cat mai originala...sa fiu eu!Uneori simt dorinta de schimbare dar nu schimb nimic dupa cum bate vantul. Ca noi toti de altfel am si-un gram de "nebunie" asa cum este si firesc. Sunt fire melancolica ,visatoare si iubitoare. Sunt calda si deschisa si foarte lipicioasa.
Uneori ideile mele sunt avansate, sunt moderne,creative, neobisnuite sau ciudate cum spun unii,solutiile mele sunt radicale sau chiar imposibile,dorinta imensa de libertate si lupt impotriva limitelor ce restrang capacitatile creatoare ale omului,imi place sa fiu independenta. Sunt tipul omului liber atunci cand gandesc, gandesc cu mintea dar aleg cu inima.Ma simt cu un pas inaintea tuturor pentru ca sunt visatoare si traiesc cu un pas inaintea tuturor.Prietenia mea este puternica si ampla,dar care multi fug de ea,dar si cei care o primesc stiu sa se bucure de ea si ma apropii de cei care au nevoie de mine si le intind mana mea de ajutor. Imi place sa inteleg oamenii,sa-i ascult,imi place psihologia.Mereu am deschis orizonturi noi si-am facut din ziua de azi altceva decat ziua de maine. Sunt caracter original,prin pasiunile mele,prin cuvintele pe care le aleg cu grija chiar si prin felul meu de a combina lucrurile,de la imbracaminte pana la feluri de mancare. Vreau sa-mi transform lumea intr-o mare de bucurie si sa nu las gandul rau,ura si dusmania sa patrunda,pentru ca nu au lor in sufletul meu.Sunt mereu in cautarea adevarului si vanez cunoasterea larga pe toate planurile. Am o alta legatuta cu lumea si o vad cu alti ochi,prin glasul lui Dumnezeu si prin puterea mintii mele si talentul pe care il am. 
Ca si calitati? pot spune ca am atat calitati cat si defecte,este evident. Nu stiu daca eu insami am reusit sa mi le descopar pe toate dar cateva as putea enumera,restul cred ca este important sa le descopere cei din jurul meu. Originalitate, creativitate,universalitate,inventivitate,noutate, viitor, trecut, graba, viteza, ritm, observare,gandire, timp, modernism,simpatie,simtul umorului,glumet,captiv intre trecut si viitor,prietenie, iubitoare,lipicioasa,dedicare intru totul, ambitie,curaj, visator,socializare,colaborare, cooperare,muncitoare,gospodina,bucurie,veselie dar si melancolie si agonie,visator,dorinta de schimbare ,rabdator,  etc.....
Defecte? Ma supar uneori si pun la suflet toate rautatile si ma consum pentru tot ce misca in jurul meu. Uneori ma grabesc cand i-au decizii la nervi apoi poate regret alegerile pe care le fac.Imi schimb starea uneori de la rau la bine si de la bine la rau. Nu prea imi cunosc asa de bine defectele,insa daca voi le remarcati trageti-ma de maneca,nu ma voi supara.
Ma caracterizeaza verbul a cunoaste,a sti, a putea. Nu imi place rutina zilnica uneori facandu-ma sa ma plictisesc repede de mediul in care ma aflu atunci cand nu am o ocupatie. Incerc sa ma folosesc de aspiratia creatoare si uneori celor din jur le e greu sa ma opreasca atunci cand am in minte ceva nu las pana nu le duc la capat. Am mintea ascutita,gandire originala uneori dar alte ori cand insa-mi cad in acea oboseala sunt moale si gandesc mult mai lent decat de obicei.Uneori nu fac nimic saptamani intregi si zac in aceeasi rutina iar alte ori lucrez zi si noapte si fara de odihna. Cand sunt emotionala si visatoare alte ori pot fi rece si distanta cu cei din jurul meu si ma retrag intr-o cochilie de melc, dar cel mai important lucru niciodata nu joc teatru!Pur si simplu asa sunt eu!
Pretuiesc sentimentul de iubire,si il pun pe primul loc, la fel si dragostea fata de familie si de tot ce ma face sa fiu eu. Sunt o fire sentimentala si-mi place sa surprind in mod placut de fiecare data sa-i fac pe cei dragi mie sa se simta bine in compania mea de fiecare data. Uneori poate ca vorbesc mult cand ar trebui sa tac si poate sunt plictisitoare ,dar cand tin cu adevarat la cineva ii simt aproape fiecare miscare. De cand ma stiu am incercat sa adun langa mine d\oameni maturi,care au stiu sa ma perceapa asa cum sunt eu si fara a incerca sa ma schimbe.  Cand nu fac ceva nou parca ma sufoc si nu mai am aer. Cam asta sunt eu in cateva cuvinte,de spus despre mine sunt inca foarte multe,dar va las pe voi sa ma cunoasteti asa cum sunt eu!

Discurs cu eul meu

Mintea omului? O comoara de idei...Ai vrea sa pasesti pentru o secunda macar in inima timpului,dar constati ca nu poti sa te mai bucuri niciodata de clipele ce s-au scurs ca ceara intr-o boare de vant...Totul,dar totul este poate prea pustiu si ti-ai dori  undeva in adancul tau sa gasesti acei oameni dragi care s-au stins ca steaua ce-ti lumina fereastra in fiecare noapte cu cer senin... De ce gandesc atat de profund uneori? Ti-ai dori sa te schimbi sau sa crezi  ca te poti schimba,ca poti muta zidul din loc,cand tu...tu esti un simplu prizonier in al tau destin. Esti la mana lui...Tu nu vezi? suntem prinsi intre 3 enigme si ne zbatem uneori ca o insecta intr-o plasa de paianjen. E trecut,prezent si-un viitor! Sa te faci inteles? E greu...cand vezi ca fiecare om are idei diferite si printre ele se mai ascund si ura si setea de razbunare!Suntem diferiti dar atat de identici.Daca te-ai uita atent ai vedea ce se ascunde sub un chip,atunci cand tu ai realiza cat de asemanatori suntem defapt:toti avem o inima si un suflet ce zace ascuns in spatele aceluiasi trup. Sunt atatea de vazut si de spus dar nu mi-ar ajunge o viata!E ca si calatoria cu trenul!un simplu bilet...Ne chinuim uneori fara rost. Prea multe framantari,prea multe ganduri ce scurteaza aceasta calatorie.De ce facem pe cei din jur sa sufere in loc sa-i facem sa zambeasca? Ne-am inchis in spatele unui zid cladit din caramizi ce ne-a zidit libertatea cu buna stiinta. Care-i acel secret pentru a te face placut  de toti?  De ce incerc uneori sa fac lucruri pe care nu pot sa le fac? De ce plang atunci cand cred ca nu pot si ma  descurajez singura in loc sa fiu o luptatoare?Daca as gasi seminte as planta copacul fericirii din  care toti sa guste sa dispara orice urma de tristete amara. De ce scriu oamenii singuratici in loc sa comunice,ascunzandu-se  astfel in spatele unor masti patetice si singuratice? Se transforma in personaje . Intrebarea mea fireasca,oare exista un raspuns la tot? Sunt atat de multe lucruri de remarcat  incat nu vei sti niciodata de unde incepi si unde  sa sfarsesti,daca se vor sfarsi vreodata. Nu sunt poeta dar tot ce-mi doresc e ca putinele ganduri sa prinda grai in sufletele voastre.

Azi nu iartă

Pentru toti aceeasi lume,pentru toti aceeasi viata dar pe care-o schimba un destin si cate-o soarta. Totu-n lume-i trecator si nimic nemuritor,azi ai totul dar intr-o singura clipa poti sa si pierzi totul. Uneori viata-i nedreapta. Nu te-ntreaba,nu te iarta. Si n-ai timp pentru regrete,totul e in contra timp,ea le face si desface zidind pietre-n temelii. Cum le pune le si destrama pentru-a luao iar de la-nceput. Si e bine de stiut ce cladesti e bun cladit ce destinul doboara greu ajungi sa mai ridici. Azi am luat-o de la cap vreau sa-i dau chiar eu o lectie de putere si curaj de a-nvinge chiar si soarta cand vrea sa cazi iar si iar.

Transformare

Stam pe nisipul brun-roscat si-n jur erau doar scoici...Am pus mana pe ea,uitandu-ma atent in luciul ei,chipul meu in ea reflecta o raritate. Degetele-mi erau lipite printr-o pielita,iar parul capatase un rosu aprins. Picioarele-mi disparuse ca printr-o minune iar in locul lor o coada imi crescuse. Da,eu sunt sirena marii,sub apa glasul  meu tu mi-l auzi ca in asta lume rece este de neinteles. M-am nascut precum Luceafarul din apa si unde ma voi intoarce,printre stanci si recifuri de corali,acolo este viata mea. In mine este acel ocean cu o insula pustie unde ma refugiez atunci cand sunt in agonie,pescarusi-mi canta iar valurile-mi soptesc prin freamatele lor si sufletul mi-l umplu de bucurie.

Concertul din gradina

Realizat de Mihalache Mihaela

Si-am adormit candva la umbra. M-am trezit in alta lume,era totul ca un vis. Sub copacul din gradina o buburuza pe nas s-a oprit. Parca se uita la mine si zambind am tresarit. Dupa doua secunde aripile ei s-au deschis. Intinsa la soare,pe sub crengile zarzarului umbrele se jucau pe pamant.Iarba atat de cruda-mi gadila ale mele talpi. Si greierii-au inceput sa cante,azi s-au adunat cu totii la concertul din gradina. Si-au venit cu mic cu mare ca-i loc pentru fiecare,astazi chiar e sarbatoare! Iar florile de pe margine danseaza-n colo si-n coace in a vantului soapta,si-ale lor clopote rasuna pana-n vale la padure!

Legatura de sange

Realizat de Mihalache Mihaela

Trupul meu din pamant a fost facut iar sufletul meu a rasarit din apa. Ochii mei au capatat culoarea lutului ars iar buzele-mi sunt rosii precum maru-n plina toamna. Sunt rodul dat de Dumnezeu si cladit de-ai mei parinti. Vin din glas de radacina,ca un trunchi mare si falnic am crescut,crengile mele atingand astazi chiar si norii,udandumi-le ramurile mele ale mamei lacrimi reci. M-a crescut precum o floare, curcubeu al neuitarii ii e azi sufletul ei,ce-mi aseaza cate-o mana peste-a mea frunte senina. Si-ale mele ramuri toate incepu sa faca  roade inflorind in mii de flori. Flori fragile  si colorate ce le sunt parintilor comori. Vreau sa stie lumea toata ca in asta lume,cat ai vrea sa rupi ori sa desfaci legatura cea de sange,ea nici apa nu se face!

Clipe decisive

Acelasi loc,acelasi scaun pe care stau de ceva timp,aceleasi ganduri,aceleasi framantari,aceeasi stare,aceeasi atmosfera,acelasi suspans. Pentru prima oara simt cum ma impiedic singura de propriile-mi cuvinte ce se pierd pe jos si-mi fac branci cand uit sa le asez in fraza la locul lor. Lupt cu mine insami. Eul meu s-a desprins din mine si pare ca as avea o sora geamana.M-apuca de guler si-mi da cateva palme "Ce-i cu tine?", "Trezeste-te la realitate!". "N-am vazut om mai stresat ca tine!". Si toate aceste lucruri pentru un examen a carui soarta se-agata ca de-un fir de ata...

Renastere

Ai inviat o parte din sufletul meu,doar cu simple cuvinte,cuvinte care aveau sa fie hrana sufletului meu singuratic si rapus de durere. Cand incetasem sa mai sper la o cale dreapta,cand soarele nu vroia sa-mi mai zambeasca,cand sufletul meu era innecat in lacrimi amare si frigul imi pustia sufletul ai aparut tu. M-ai facut sa reinviu,sa ma trezesc la viata precum natura dupa o iarna lunga si grea. Mi-ai readus zambetul pierdut. Mi-ai stins orice urma de amaraciune si mi-ai adus o raza de soare,o raza de speranta ce-mi incalzeste sufletul. Oricate cuvinte as rosti acum tot sunt putine pentru a-ti arata cat de mult insemni pentru mine. Inima mea bate si va continua sa bata pentru tine in fiecare clipa pana la capat.

Razbunare

Loviti-ma cu vorba,cuvintele dor mai rau decat o palma,otraviti-mi sufletul cu ele,veninul vostru curge prin vene si sclipesc ai vostri ochi. Va e-n suflet rautate si nu vreti sa vedeti!Sufletul mi-e plin cu miere. N-aveti cum sa m-otraviti! Poate fi chiar cea mai dura,intelegeti,nu m-ataca! Si-ascult ale voastre vorbe si va sfidez cu-n simplu zambet. Si privesc la zarea albastra si ma-ncarc cu energie si patrund in ale voastre suflete otravite sa diluez otrava voastra cu mierea mea din simplu vers.

Ca ceara curgand

Observ din ce in ce mai multi oameni ce cad sub stapanirea lacrimilor. Tot mai multi se simt captivi intr-o viata in care fericirea le e brusc absorbita de un banal plictis care pare a nu se mai sfarsi.Parca toata vlaga omului este secata de aceasta boala a secolului,ce da stare de tristete interioara si pare ca totul este sfarsit. Parca pe ochii nostrii s-a asternut o stare de extaz,o perdea de fum tesuta cu amintiri si stai dupa ea privind prin ale sale gauri.Oare e chiar atat de greu sa zambim? Hm,parca privesc la un diafilm cu poze vechi ce-mi astern un val de ceata pe-a mea retina. Se risipesc precum fumul unei lumanari ce arde si ceara ei se scurge intr-un candelabru. Of,ce priveliste creaza o simpla lumanare!

Batranul timp

Candva,demult....

Am inteles ca timpul este unic stapan pe tot ce ne inconjoara iar distanta este dusmanul ce ne desparte! "Timp" cuvantul cel mai simplu cu misterele ce mor nedezlegate! Totul in spatiu raman blocate undeva in timp plasandu-le in "trecut" Timpul este cel mai de inteles,el imparte si desparte cele mai frumoase clipe ce vor fi plasate in "viitor". Timpul este clepsidra vietii iar nisipul ei sunt momentele vietii. Daca as putea l-as ruga pe Timp sa stea in loc intorcand din nou clepsidra vietii. Fiecare secunda care trece ma poarta in urma pasilor tai si-mi pare ca as fi trait o viata si n-ar fi de ajuns.

Alta dimineata

Ma frang pe zi ce trece simtind cum se deschid fluturi din sufletul meu zburand cu cate-un gand...Cu fiecare zi ma grabesc in mijlocul timpului s-ajung...Numar zilele si nopti de-a randul pana te voi gasi. Mi-e atat de dor de tine,mi-e dor sa ma pierd in lumina ochilor tai senini ca verdele crud al ierbii primavara devreme,sa-ti simt mana ta pe umarul meu,mi-e dor de vocea ta ce-mi rasuna si acum pana-n adancul mintii mele ce-mi soptea vorbe dulci pana in zorii zilei. Te-ai stins ca o stea ce paraseste cerul si-si ia ramas bun de la lumea ei,te-ai risipit ca fumul de tigara in negrul noptii imprastiat de vant, ai disparut precum nisipul de pe mal in ape,de ce mi te-a raspit iar? Noapte senina adumi-l inapoi,de ce mi te fura din brate neincetat?Am un singur raspuns la aceste intrebari: " e dimineata iar".

Amintiri cazute in adanc

Cu fiecare zi ce trece mi-e din ce in ce mai greu...e greu dar trec zilele pe rand cu o repeziciune greu de inchipuit.Secundele care trec imi apasa sufletul si e atat de greu dandu-mi senzatia ca as fi trait doua vieti...Inca mai aud soaptele tale,soapte inghitite de tacerea noptii iar amintiri zac amortite parca de timp ce tanjesc dupa trecut...Mi-e dor de tot ce a fost doar trecator,mi-e dor de tot ce s-a dus si nu s-a mai intors,mi-e dor sa te ascult,mi-e dor sa te privesc,mi-e dor de absolut!Noaptea...o mare de intuneric ce mangaie sufletele visatoare ajutandu-le sa se regaseasca in tot. Jurnalul sufletului zace in mine,o imensa si fara de sfarsit carte,avand o usoara tenta arhaica si purtand un miros imbietor dar greu pastrata intre rafturile unei imense biblioteci.Vesnicul si trainicul cuvant ce ascunde un mare si de nedeslusit mister ce nu-mi da pace: "timp"...El este dusmanul meu,el mi-a rapit tot!M-a lasat saraca in amintiri...Fiecare nota a pianului imi rascoleste trecutul,fiecare sunet intoarce din cand in cand cate o fila.Ma simt ca intr-un joc,dar fara de sfarsit!Un labirint unde nu zaresc iesirea pentru a dezlega cheia jocului nesfarsit...Sunt prizonier in propriul meu destin,undeva intre Da si Nu. Sunt cufarul aruncat pe fundul oceanului ce asteapta sa fie gasit. Daca nu vei gasi cheia nu-l lasa asa pustiu,in acel albastru nemarginit al intinsului ocean...nu ma lasa in adanc!Intr-o zi vei gasi solutia de a-l descoperi,nu-i spulbera speranta de a fi descoperit...vei ramane uimit de bogatiile ce zac in adanc de atatia ani. De ce luptam uneori si credem ca e inutil sau in zadar?Daca ai cauta in sinea ta,vei vedea ca fiecare mister are taina sa!

Timpu-i invingator

Astazi m-am simtit ca scoarta unui copac. Ma uitam in oglinda si-am zarit semnele lasate de timp asupra mea. A fost crestata scoarta mea,urmare a pasilor mei ce-a traversat o mare parte din podul vietii. Am reusit sa urc 20 de trepte,am reusit chiar sa mut muntii din loc cu-a mea imaginatie. Si peste tine timpul creeaza acele semne,cresteaza ale noastre trunchiuri,dar uneori noi nu vedem. Creionul meu imi scrie pe-o foaie zilnic ce-am avut si ce mai am,isi noteaza-n permanenta fiecare gest,fiecare miscare,este prietenul meu. Si-mi schiteaza cate-un zambet desenat,doar doar mi-o da o urma de suras in coltul buzelor mele mereu serioase ce rar stiu sa zambeasca. De-a lungul timpului el a fost cel care nu m-a facut sa uit. Mi-a notat in cartea vietii mele fiecare cuvant. Nu i-a scapat nimic. Nimic din ce i s-a dat,mai ales din clipele caderii. N-am cum s-opresc in loc acea roata ce-ncontinuu se roteste far' de incetare a timpului vesnic neiertator,caci peste el sta de straja acea forta treaza si l-a pus pe-un post de-nvingator!

Cuvinte poleite

Toamna stau sub teiul din gradina. Azi am vrut sa uit de mine,ma las purtata de mireasma florilor. Si-nchid ai mei ochi ce-mi cer odihna-n'tr-un cuvant doar privind in capruiul lor. Fiecare frunza ce cade acum la pamant,scuturata in acel vals al frunzelor imi picura pe-a mea frunte cate-o lacrima de dor. La fel cum glasul meu iti aseaza ale mele cuvinte rostite in a ta inima imbibate in dulceata lor ca-ntr-un nesecat izvor. Si-as vrea vesnic el sa curga,ale mele cuvinte  nu se frang in zbor,ca pentru mine nu-i grai mai dulce  decat cel ce-n inima mi-l port. Poate vei vrea s-auzi s-alte cuvinte poleite in polei,dar sa nu dai ale mele vorbe doar pentru graiul lor! Sa te-ntorci mereu la mine de cate ori iti va fi dor. Nu respinge al meu glas si pastreaza ale mele cuvinte undeva-n sufletul tau si de cate ori vei cere vorbele mele de dor,sa le scoti din a ta minte asa cum fac si eu!

Agonie (intre vis si credinta)

In zorii unei alte zile am hotarat sa plec hoinar sa cunosc adevarul,bunatatea si credinta.  Mi-am facut curaj si-am pasit cu dreptul spre cunoastere.Nimic nu parea la fel, totul era neschimbat,sunt in vis? sau doar mi se parea...Nu,nu mi se parea ca sunt intr-o alta lume,era prea ireal. M-am cufundat intr-un somn adanc al purei mele constiinte. Vroiam sa alerg dar ceva ma tinea pe loc si zidurile in jurul meu ma tineau prizonier.M-am adapostit la trunchiul unui pom,afara era furtuna.Ascultam cum picurii se izbeau violent de zidurile de beton ale templului maiestos. Ma simteam captiva in lumea cunoasterii si vroiam sa evadez. Simtind dorinta puternica a sufletului meu chinuit  de confruntarile mele cu propriul meu eu,furtuna a incetat facand loc soarelui. Era o lupta intre mine si propria mea constiinta. Inca ma simteam intr-o agonie greu de inchipuit. Coloanele templului parca s-au topit facandu-mi loc sa ma strecor printre ziduri de beton. Priveam pierduta la tot ce era in jurul meu...totul era prea pustiu.Mergand,am descoperit un imens stand cu carti de tot felul insa una cautam.Stiam ce caut,dar era de negasit. Obosita de atatea framantari interioare m-am asezatsi-am inceput sa plang cu lacrimi amare.Un om in spatele meu imbracat in haine negre mi-a asezat ce cautam pe ai mei genunchi obositi de atata cautare.Cartea avea coperti visinii de catifea. Deschizand-o citea din ea urmarind cu degetul fiecare rand pe acea pagina.Cuvintele rostite era purul adevar..."Eu sunt calea,adevarul si viata."

Ruga fierbinte

Nu a fost noapte in care sa nu ma rog...nu am lasat nici macar o secunda fara sa ma gandesc pentru ce  am plecat la drum. Cu fiecare pas ma simteam mai aproape de tine...Doamne,Tu care ma iubesti atat de mult,lasa-ma sa-l iubesc!Este singurul lucru pe care ti-L cer acum.Tu sti ce este ascuns in sufletul meu,izvorul iubirii mele este viu!Tu m-ai facut ceea ce sunt azi,Tu ai grija de tot,lasa-ma sa-l iubesc! Da-mi sufletul lui in mainile mele,da-mi un strop din iubirea lui inimii mele...promit sa am grija de el. Promit sa fiu alaturi de el in orice moment al vietii.Promit sa fiu eu totul.Promit sa fiu o parte din aerul pe care il respira,ce-l trezeste dimineata in zori,promit sa fiu oceanul care-i inghite fiecare lacrima de dorul meu ce se vor pierde in adancul lui,promit sa fiu comoara in care  sa-ti ascunzi bine clipele de fericire,promit sa fiu  eu jurnalul deschis al sentimentelor pure,promit sa-i fiu insotitor si calator de drum...Promit sa-i ascult fiecare bataie a inimii pana-n ultimul minut al vietii mele care pare nesfarsita. Da-mi Doamne putere sa fiu langa el in fiecare dimineata sa-l pot trezi zambind si vesel...Adorm visand si ma trezesc cu tine in gand! Da-ne aripi sa zburam si nu ne trezi din vis...Prinde-te de mana mea si nu-mi da drumul,nu te voi primi in lumea mea aici pe pamant ci vom zbura in lumea noastra unde va fi doar bunatate,iubire,fericire si sinceritate ce vor forma adevarate porti. Lasa-ma sa te privesc in ochi cuprinzandu-ti fata-n palmele mele,lasa-ma sa te imbratisez sa-ti pot arata cat de mult insemni tu pentru mine...

Bunatatea ti-a batut la usa

Intr-o noapte,cand luna plina se falea cu lumina ei ce se rasfrangea pana in departare, pe-o poteca vad venind un om cu un toiag. Stateam linistita ascultand glasul noptii,undeva intr-un copac, m-am oprit printre frunzele  leganate de vant deoarece eram soapta purtata de vant...Obosit,omul s-a oprit la usa casei unui om hain. Era prea rau,un om ce avea in minte doar faima banilor si mandria de sine. Nimic nu mai conta,nimic nu mai avea loc in viata sa. Orbit de acest destin crud,sufletul lui suferea fara raspuns in tihna. Bunatatea i-a batut la usa si credinta era ascunsa in izvorul sufletului lui. Vroia sa-l ajute sa gaseasca calea de la care s-a abatut singur in timp. A batut la usa casei lui,dar nu i-a deschis!Cu capul rezemat de usa lui, bunatatea a-nceput sa planga! Asezandu-se in genunchi a inceput sa se roage :" Doamne,iarta-l ca nu stie ce face!"
   Oameni buni,treziti-va! Timpul este prea scurt sa dormiti! Rugati-va si plangeti cu lacrimi fierbinti! Calatoria asta este pentru noi prea scurta si nu putem intoarce timpul si nici sa-l oprim nu putem. Lasati iubirea,bunatatea si credinta sa va umple sufletele,pentru ca El este singurul care are puterea sa ne arate lumea ingerilor!

Eul meu

Nu o data starea mea, a spiritului meu s-a asemanat cu cea a purului anotimp. Nu m-am intrebat niciodata si inca nu sunt curioasa sa aflu,in mintea mea sunt prea multe ganduri pe minut si mi-e imposibil sa le retin pe toate...Sunt prea visatoare m-am obisnuit cu aceste stari de spirit interioare ce trec de la bine la agonie,de la agonie la melancolie,de la melancolie la stari de fericire,dar zambesc. Sunt schimbatoare,dar in suflet mi-e vara,vantul nu a inceput sa-mi scuture frunzele din pomul vietii. Asa sunt eu...un om matur cu suflet de copil,ce ascunde o intreaga lume. Nu ma intrebati de ce ma consum pentru tot ce misca-n jurul meu,nici eu nu am gasit acest raspuns. Asa mi- e sufletul meu trist cand totul in jur imi pare adormit. Sunt precum cateii ce vor sa fie iubiti,mangaiati iar atunci cand nu sunt bagati in seama ochii lor spun ca sunt tristi. Asa sunt eu,un copil cu lipici!

Urme de creion (12.07.2011)

In mintea mea e o ceata ce-mi acopera gandurile,o ceata ce-mi da o stare de confuzie,sau doar asta las sa para...Nu e confuzie,e doar dorinta mea de evadare a gandurilor. Azi am strigat dupa tine,vroiam doar sa te aduc inapoi,dar tu nici macar nu te-ai uitat in urma ta...in spatele tau eram eu,in cautarea pasilor tai...Te-am strigat dar nu m-ai auzit,vocea mea era stinsa de durere. Am plecat doar in cautarea iubirii ce mi-ai rapit odata cu hotararea ta de a ma parasi. In sertar langa patul meu am gasit un album uitat de mult,unde era poza mea. Se vedea zambetul si fericirea din inima mea...Mi-ai alungat zambetul, pare a fi sters cu o guma lasand sa se vada doar urmele de creion. Te rog vino inapoi! Creionul meu a ramas la tine,doar tu esti cel care-mi poate desena zambetul inapoi!

Imaginatie (scris in 2011)

 Cand simti nevoia sa vorbesti si esti atat de singur nu-ti ramane altceva decat sa pui mana pe un pix si o foaie si sa scrii, aceasta scriere a rezultat in urma unui vis din 2011.



Cand vreau sa stiu ce-i iubirea trece un alt anotimp si parca cu fiecare zi ce se scurge nu mai suntem "noi".Poti sa-mi spui ce gust are amaraciunea? Oare sti tu ce gust amar mi-a lasat in suflet durerea? Sti cat de mult te-am iubit?Sau tu nici macar nu vrei sa stii,totul este trecut...Vreau sa retraiesc putinele clipe de fericire,un alt vis moare fara indeplinire...Glasurile noastre se auzeau din departare,astazi imi sunt straine. Ne-am pierdut pe drum candva,acele dati n-or sa mia vina...Nu-mi cere sa uit acele clipe mi-e imposibil. Pleci fara sa-mi spui adio!Vreau sa-mi spui ca nu te merit,insa nu poti s-o faci,inca ma iubesti dar ti-e frica,ti-e frica sa recunosti...orgoliul tau este prea mare,dar stiu ca si tu urasti uitarea si nu vrei sa uiti dar tu-mi dai impresia ca ai uitat demult...Asta poate e destinul,sa nu fim nicicand impreuna...cu fiecare zi  ce a trecut e tarziu pentru regrete. Mi-ai alungat din suflet orice urma de speranta.Am incercat sa te uit,sa alerg spre alte zari,dar am regasit urma pasilor tai in locul unde ne-am intalnit,oriunde te-as fi cautat nu te-as fi gasit...Inca te mai simt,dar orice urma de regret s-a risipit...De ce nu-i totul ca la inceput?

Timp mistuitor

Campulung (panorama)

Nu mai vreau sa vad aceeasi pereti albi si goi...Mi-a ajuns timp de 20 de ani, am ajuns la acel sentiment de satietate totala.Vreau sa plec! Nu mai vreau sa vad aceeasi oameni,nu mai vreau sa aud aceleasi vorbe,vreau sa ratacesc ca un hoinar pe alte meleaguri, sa fiu acceptata langa oameni noi. M-am saturat de critici,de ironii, de vorbe in contradictoriu. Acelasi oras uitat de lume pus sub semnul intrebarii. O istorie care sade sub niste coperti aruncate intr-o puzderie de carti. Era  frumos candva n-as fi vrut sa plec, sau poate ca pe atunci nu stiam...cu timpul ranile lor m-au facut sa sangerez si-am obosit sa ma prefac ca e bine aici. Campulung ,orasul meu de munte,unde se spune ca sunt oameni buni,mi-e din pacate mi-a lasat un gust amar,ca atunci cand ai fi baut otrava dintr-o sticla.Chiar ei m-au tinut de maini tornandumi-o pe gura. N-au reusit,otrava am ruinat-o cu dulceata din fiecare vers al meu. N-am sa ma uit in urma mea si nu-mi va fi dor de ei...imi va fi dor de locurile care acum sunt doar ruine,ce vor fi daramate de timp si de ai mei parinti care vor cadea si ei  prada aceluiasi mister nesfarsit.

Noapte albastra

N-am somn...ascult acelasi cantec trist si-adorm cu doru-n gand...te visez,te simt, esti cu mine...te tin strans in brate nu poti sa fugi! Pe malul marii scoicile dorm,marea-i linistita, noi visam la viitor. Luna reflecta razele asupra noastra creand o stare de veghe. E magia noptii ce ne-a invelit cu-a sa taina intesata de mister. Si-adorm la pieptul tau,ascultandu-ti fiecare bataie a inimii,ma las purtata de-a ta voce. Ma trezesc pe acelasi nisip umed si cald cu aceleasi intrebari:"Unde ai plecat?", "de ce ai plecat?" Fara  sa-nteleg ca visul nu-l pot prinde-n mana mea!

Zambet adormit

2010

Aceeasi voce lina si tacuta,acelasi ecou al purului trecut. E de neschimbat,e neobosit al meu glas. Din cerul inalt semnele nu contenesc sa se asemene cu-al meu interior dezolat si cufundat in dor...cad fulgi albastrii ca zarea de dincolo de astrii. Chipul meu a incetat sa mai zambeasca,a adormit iar parca intr-o ordine din nou fireasca...si astept doar sa se trezeasca. M-am trezit din al meu somn greu si profund si-mi regaseste al meu chip dulce si plapand neschimbat inca de zilele ce vin si se tot duc zambind parca cu fiecare zi ce-a trecut din ce in ce mai mult.

Glasul cailor inaripati

Timp launtric,dor amar e soapta noptii,e vocea de dincolo de intuneric. Rasunator la fel ca si glasul
lupului in varf de munte,printre crestele ce strapung norii cu-ale sale inaltimi. Strigatul lui zdrobeste
in mii de cioburi surda tacere,pe sira facandu-te sa simti fiorii reci ce-ti strapung inima cu stropi de gheata ascutiti.
Printre fereastra intre-deschisa auzi glasul noptii ragusit. Crezi in iluzii desarte,dar defapt te izbeste
crunta realitate.Pare zgomotul ce-nghite a mea tacere in mijlocul noptii parand ca imaginatia-mi capata
contur. In minte-mi am caii mei cu aripi ce ma poarta-n inaltimi,dar sunt caii fara aripi batand cu-ale lor
copite un asfalt ce-mi e strain. Parca vine chiar din munte,pe-o poteca-i vad venind,dar clipesc acum si-mi pare ca-i doar simpla poza afisata pe retina ochilor mei...
Tot in juru-mi prinde viata,dar pare-a fi doar povestea glasului meu tacut,ce-mi scrie firul povestii
scrisa-n vremurile de demult...

Mai presus de cuvinte

Realizat de Mihalache Mihaela

N-am cerut dar Dumnezeu mi-a daruit mai mult decat mi-as fi putut dori in asta lume! Nici n-as fi indraznit macar sa sper...dar azi nu-mi mai doresc decat o viata lunga si fericita...doar noi doi. In universul meu intunecat tu esti raza mea de lumina! Da,traiesc,zambesc si-n ochi mi-ai adus sclipirea  iar sufletul mi-e invadat de fluturasi! Pentru toata fericirea pe care mi-ai adus-o iti dau in schimb iubire. Iti doresc numai bine,fericire si bucurii la tot pasul si soarele sa-ti zambeasca in fiecare dimineata iar din zori si pana-n noapte pasarile sa-ti ciripeasca cantecul meu de dor.

Momente

Prin insasi forma trupului meu sunt o clepsidra.O clepsidra ce ascunde in spatele unor bucati de sticla clipele vietii ce curg dintr-o parte intr-alta.Clepsidra sortii a fost lovita de multe ori dar sticla ei a fost rezistenta,pana-ntr-o zi cand sticla ei s-a fisurat.Nisipul ei a-nceput sa curga,sa se piarda cate-un sirag. Unele boabe s-au scurs mai departe,altele-n adancuri au cazut.Eu inca raman secunda care trece pe-o roata a timpului eu curg...ma scurg incet precum nisipul si-n miezul timpului eu vreau s-ajung. Aici sunt calator si caut pacea si linistea prin cuvant,dar azi ma simt precum nisipul ce-a fost spulberat in vant si purtat de mare pana-n nemarginit adanc!

La multi ani!

La multi ani! La multi ani inima senina de inger ce anii i-ai adunat in mii de ganduri...Iti dau o bucatica din sufletul meu curat ce se ascunde acum printre randuri...As rupe pentru tine o raza din soare sa-ti incalzeasca sufletul in zilele ploioase, ti-as aduce si un nor sa-ti poarte gandurile calatoare,ti-as da si marea s-o poti asculta numai tu cu-ale sale freamate dar tot ar fi putin...Primeste inca un trandafir langa minunatul buchet al varstei, sa-ti fie rod al frumusetii pure si-al sperantei, bucuria covarsitoare a  vietii. Credinta si iubirea sa-ti calauzeasca pasii pretutindeni iar bunatatea sa-ti iasa-n cale la fiecare pas!Primeste aceasta zi speciala ca pe-o foaie din jurnalul sufletului meu  scrisa din suflet pentru tine si ataseaz-o jurnalului tau sa devina o poveste din ce in ce mai frumoasa cu fiecare an ce trece calator pe langa tine. Iti doresc tot binele din lume. La multi ani cu fericire! Nu ti-am scris o felicitare,m-am gandit ca timpul o va deteriora,nici nu sunt langa tine acum sa te pot imbratisa,dar sufletul meu e cu tine. M-am gandit sa te rog sa-mi dai voie sa-ti cos cu fir de aur in inima ta sincerele mele urari de bine astazi de ziua ta si un dulce si calduros "La multi ani!"

Dor de tine,dor de noi

Arhiva personala 2012

Dorul se spune ca nu are margini...Mi-e atat de dor incat am venit in zbor visand...M-am oprit la fereastra casei tale...am ajuns tarziu si ai adormit asteptand...Era atat de frig,gerul imi inghetase mainile si n-am indraznit sa te ating,pana si buzele-mi erau reci.Nu am vrut sa te trezesc dar m-am asezat langa patul tau,in liniste, in genunchi rugandu-ma sa ai somnul lin...la fiecare raza de lumina a diminetii voi disparea,nu ma vei putea vedea dar ma vei simti!pentru ca eu voi fi ingerul tau pazitor,voi veni in fiecare noapte la capataiul tau...



Desi incerc sa nu arat in exterior urmele dorului, in interior a pus stapanire pe mine. Mi-e foarte dor de tine,Bogdy!

Pustiul noptii

Arhiva personala 2009

Puritatea noptii pune stapanire pe mine,nici macar nu mai stiu ce simt acum.Sunt confuza si simt cum un gol imi pune stapanire pe sufletul meu. Nu mi-a ramas decat gandurile si purele sentimente insirandu-le acum pe-o bucata de hartie. De ce ma simt asa? Cate stari imi otraveste sufletul cu  sentimente reci ce-mi ingheata sufletul? Nu mai vreau sa cred ca sufletul mi-e pustiu si gol dar fara voia mea teama ma cuprinde,iar si iar...Sunt poate prea sensibila, gandul mi-e prea firav si nu reusesc sa-mi stapanesc lacrimile inchise intr-o cusca de leu si curg,tot curg la nesfarsit pana-n zori...

Doar eu

vara lui 2009

Mi-aduc si-acum aminte de ziua cand te-am cunoscut. Cand te-am intalnit credeam ca am pasit in lumea viselor!Langa tine am gasit taramul fericirii nesfarsite. Cu fiecare zi sunt cu un pas mai aproape de poarta sufletului tau! Am batut la poarta casei sufletului tau cerandu-ti increderea ta. Trebuia sa ofer ceva la schimb,dar eram saraca.Eram saraca,buzunarele-mi erau goale dar in inima mea aveam o dragoste puternica gata pentru a ti-o darui pana la ultimul strop,era a ta! Sunt un simplu pamantean,nu am nimic mai de pret decat iubirea ta!

Confuzie...de ce eu mereu? (intre realitate si vis)

Nu m-ai vrut de la inceput,ai avut ceva cu mine,dar nu ai vrut sa-mi spui in fata. Te-ai ascuns ca o laşa in spatele meu incercand sa-mi faci rau.Mergand mai departe,mereu Tu ai fost in urma pasilor mei si nu m-ai lasat sa cad. Am fost un copil care incerca sa faca primii pasi. Mi-e greu si acum mi-e greu dar nu am renuntat,voi face 5 pasi,10,20 pana voi invata sa merg.De fiecare data cand am cazut Tu m-ai ridicat,N-ai plecat nici macar o secunda. Mi-ai dat mana Ta si m-am agatat de Tine. Mi-ai alungat si ultima lacrima de nefericire,mi-ai scos in calea mea oamenii care ma iubesc cu adevarat si Le-ai luminat privirea pentru a vedea inlauntrul meu. Tu i-ai inzestrat cu calitati,de a ma invata ce e bine si ce nu. M-au adus pe drumul pe care trebuie sa-l urmez. Primii pasi au fost ingrozitori de grei dar nu voi renunta, m-ai ales cand mi-ai intins iar mana Ta, m-ai mangaiat,zambetul Tau mi-a dat increderea pe care era s-o pierd macinata de gandurile rele ale lumii. Cu toate relele ce mi-au fost puse in calea mea, cu buna stiinta,de persoane care in fata imi vroiau binele iar in spate nu,sa se afle ca n-am renuntat si nu voi renunta!Sunt mai puternica decat niciodata!

Cantec

Sunetele dulci ale viorii m-au facut inca odata stapan pe sentimente.Am pasit  cu un pas inainte spre  fericire. Vise melancolice s-au trezit din adancul meu...Am lacrimi in privire,lacrimi de emotie ce mi-a cuprins intreg sufletul.E un sentiment pe care nu l-am mai simtit. Pana si mana e tremuratoare si ma incetineste din a scrie rand pe rand fiecare vers descusut din adancul meu si cusut parca pe o foaie de hartie... Mi-as dori sa te scot din visele mele,macar daca pozele ar putea vorbi,ar fi mai usor,dar tot mi-e dor sa te simt,sa-ti vad  adancul ochilor tai, unde am gasit adevarata lume pe care o caut...Nu ma lasa sa plec, nici nu-mi pot vedea drumul vietii fara tine si e totul atat de trist...Azi voi inchide din nou ochii sperand ca in zori te voi gasi...

Noi

Cel mai valoros sentiment este increderea. Mi-ai dovedit ca imi impartasesti acest sentiment minunat si m-ai lasat sa pasesc in sufletul tau. Eram increzatoare,simteam caldura si duiosia sufletului tau curat ca lacrima. Te simt si parca sentimentele noastre se intalnesc rand pe rand! Sufletele noastre si-au dat mana plecand la drum,o calatorie far' de sfarsit....niciun obstacol sau labirint nu-i vor rataci,precum nicio furtuna nu-i va doborî. Nu te pot face mereu sa zambesti,sunt nefericita cand te vad plangand. Iti voi sterge lacrima dar iti voi plange pe umar cu capul rezemat langa tine. Meriti tot ce-i mai bun,meriti sa fi fericit!Lasa-ma sa-ti arat interiorul meu,asculta-mi ecoul sufletului ce te cheama nerabdator intr-un tinut ce-l avem inaintea noastra. Vom explora ganduri,sentimente pentru a cunoaste. Suntem doi muritori intr-o calatorie a viselor cautand drumul spre eternitate.

Ratacire

Mausoleu Mateias 2008 Arges

Sunt doar suflet calator purtat pe meleaguri dulci ale scumpului nostru pamant. Sunt un hoinar prin anotimpuri,un glas din trecut ratacit intr-o lume pura,o realitate din care cu totii facem parte. Ma pierdusem undeva intre apus si rasarit,dar m-am agatat de tine,speranta mea! Inca ratacesc pe carari muscelene,singuratic ma reintorc in timp sa trezesc la realitate pure amintiri. Omule deschide ochii si nu te lasa captiv de crunta realitate si priveste in sufletul pur al unui copil...iti mai amintesti? asa erai si tu,dar te-ai pierdut pe drum orbit de rautate si-ai uitat sa-ti arunci privirea spre cer...ai uitat sa te rogi...Nu-i timpul pierdut,te ajut sa te intorci din drumul tau. Asta-i ordinea fireasca...trezeste-te si lasa bunatatea sa vorbeasca!

Visul ce devine realitate

Am trantit usa in urma mea. Inima batea puternic,o simteam cum zvacnea,ardea de nerabdare,nicio stare nu mai avea. Pasii mei erau grabiti,drumul era atat de scrurt insa parea c-as mai fi avut o-ntreaga lume de strabatut. Momentele de asteptare mi-era din ce in ce mai greu sa le accept,rabdarea mea era la finit. Am pasit pe sub acele  porti care-mi aducea zambetul pe chip si-mi indeplinea dorinta mea arzatoare. Bancile erau pline de oameni,peste tot in jur numai copii. Am vazut podul ce falnic, m-astepta in departare. Ma grabeam mai mult,pasii ma purtau singuri,parca as fi plutit deasupra pamantului.Sub el apa incarcata cu nuferi curgea incet la vale intr-o agonie fara margini formand unde stravezii ce se jucau pe deasupra apei,iar in departare se auzea susurul cascadei. Am urcat pas cu pas fiecare treapta. M-asteptai la celalalt capat.Ne-am intalnit la jumatate sub un cer albastru ca de cristal. Mi-ai luat chipul  in palme,m-ai privit adanc in ochi...cu buzele tremuratoare ti-am furat primul sarut!

Primii fulgi de nea

Realizata de Mihalache Mihaela

Cad lacrimi inghetate din cer,bucuria noastra,a copiilor. Am crescut. Nu mai sunt copil de-acum...nu vreau sa fiu matur,vroiam sa mai copilaresc,inca nu a fost destul...Parinte Timp,mi-ai rapit copilaria cu-ale sale amintiri si-ale noastre glasuri pure de copii se aud tot ma slab,un suras ce-a ramas doar pur ecou acum in mintea mea,s-au pierdut pe drum candva....Zambesc inca dar nostalgia clipelor nu-mi da voie sa ma trezesc la realitate. Vrand nevrand am mai pus punct unui capitol dintr-un basm,basm ce-l credeam fara sfarsit. Copilarie,prinde-ma de mana iar!nu te lasa rapita de trecut!

Intrebari ce cauta raspuns

Portret personal 2008

Cate intrebari si-au gasit oare un raspuns? Te-ai gandit macar o secunda cat de mult ai incercat sa lupti? Oare acum de ce vrei sa renunti? Nu-ti dau voie!sunt aici, dar tu nu vezi ca ti-am intins mana mea.Haide! Vreau sa te ridici! Mi-am parasit trupul pentru o secunda,vroiam sa vad dincolo de trup,nici nu-ti poti imagina macar. Era totul prea ireal,dar vedeam...Erau scari,scari pana la nori,trebuia sa ascult doar soapta,era chemarea...o lumina puternica astepta la celalt capat...Cu cat crezi mai mult,cu atat urci mai sus!

Natura vie!

Realizat de Mihalache Mihaela

Natura sufletului meu e pustie dar animata de amintiri ce se scalda printre umbre reci. M-am asezat la umbra nucului batran,simteam vantul ce alinta frunzele cazute in agonie,fara de suflare la pamant,acoperind tinutul verde.  Vedeam cum capata acel caramiziu si  galben auriu intreg pamantul. Norii erau gata sa planga...sa planga cu durerea copacilor,lasandu-i  sa-si ia adio de la frunzele lor. Din dragostea lor si puterea pe care o au,o vor regasi mereu si vor da nastere unor frunze noi,pentru frumusetea naturii,lupta in fiecare sezon si n-au renuntat nici cand la visul lor. Sprijin capul meu de trunchiul lui si plang,pentru durerea lui,incercand doar sa-l alin,mangaindu-i scoarta,soptind" sa nu renunti!"...

Raza de speranta

 Daca as putea sa ma agat de o raza de speranta mi-ar alunga durerea din suflet! Daca as privi increzatoare spre viitor as crede ca ar fi bine!  Daca as mai avea o urma de putere as crede in mine! Ma simt doar o umbra ratacita,oare incotro sa ma indrept? oare chiar nu stiu ce am de facut? da...orice ar fi sa merg mai departe!

Azi am pierdut!

Realizata de Mihalache Mihaela

Nu mai am timp de pierdut,insami viata mi-a spus...S-au pierdut pana si ultimele clipe in vant...As fi vrut s-o i-au de la-nceput,dar nu am mai avut timp de pierdut.Tot ce-a fost s-a risipit,s-a facut scrum. Dorinte,vise,ganduri,talente irosite. Am parasit o lume in care simteam cu adevarat ca fac parte...am descompletat puzzelul iar eu sunt piesa care lipsea. Am realizat ca nu pot trai in lumea mea,realitatea era prea cruda si dorea sa ma indepartez de ea. Era ea,era doar lumea mea, unde nimeni nu ma critica,era ea,pasiunea mea, arta mea!

Cred in arta sufletului meu!

Realizat de Mihalache Mihaela

Am pictat azi lumea mea,lumea mea plina de culoare. Am vrut sa-ti arat ce lume minunata ascunde un suflet pe care voi nu-l vreti nici macar sa-l vedeti.Nu sunt invizibila,dar sunt speciala. Poate ca acesta este motivul pentru care nu ma vad,sunt poate prea speciala pentru ei. Sufletele curate simt marea valoare  a culorii si o privesc cu alti ochi decat ceea ce pare. Nu...nu e un simplu tub de culoare,e o pata de mister,o bucata dintr-un mister al unui suflet ce iubeste arta si o traieste din plin. Totul prinde viata,trebuie doar sa crezi in puterile ei. Vroiam sa zbor,era dorinta mea. Vroiam sa descopar lumea zburatoarelor. Stiu ca n-am sa pot zbura niciodata!M-am lasat prada creatiei si am descoperit un taram minunat!Am simtit cu adevarat ca zbor atunci cand m-am indragostit! Mii de fluturi m-au purtat pana la nori si ma simteam ca un fulg in zbor ...Paleta cu resturi de culoare inca zace pe birou,dar nici macar cu gandul nu voi parasi vreodata pata mea de culoare,hrana pentru sufletul unui artist ce plange cand spala si acel rest de culoare...

Mai puternic

Astăzi am decis să las regretele în urmă, nu mai privesc în umbra lor nici visele n-au loc să prindă aripi în spatele umbrelor. Viitorul nostru este prea scurt, viaţa în sine e tot ce avem de sus,dar uneori uităm,că poate nu mai există mâine,nu-l trăi în trecut! Şi cu toate lacrima-ţi curge,inima plânge însetată de dor şi dorinţă nu te lăsa învins. Am pornit pe-un drum de unde nu vreau să mă-ntorc nicicând, Şi când amintirile-ţi revin, gândeste-te că lângă tine-i jumătatea ta!Nu lăsa nimic să stea în calea ta, ia-l în braţe şi şopteste-i la ureche cât de mult îl poţi iubi...pentru fiecare clipă,pentru că e lângă tine,pentru că fiecare gând îl împarte cu tine,pentru fiecare strop de iubire pe care ţi-o dăruieşte în fiecare dimineaţa! pentru că Dumnezeu ţi l-a scos în cale. Eşti om,n-ai nimic de oferit,doar iubeşte-l sincer! TE IUBESC! ♥ Bogdan M.

Dor de tine,dor de noi!

Dorul se spune ca nu are margini. Mi-era atat de dor incat am venit in zbor visand. M-am oprit la fereastra casei tale...am ajuns tarziu si-ai adormit asteptand...Era atat de frig,gerul imi inghetase mainile si n-am indraznit sa te ating,pana si buzele-mi erau reci. Nu am vrut sa te trezesc dar m-am asezat langa patul tau in liniste in genunchi,rugandu-ma sa ai un somn lin. La fiecare raza a diminetii voi disparea,nu ma vei putea vedea dar ma vei simti pentru ca eu sunt ingerul tau pazitor,voi veni in fiecare noapte la capataiul tau...

Vis

Azi credeam ca tot ce a fost s-a spulberat in adierea vantului de primavara...Priveam amagita spre poteca dinspre gradina....e din nou primavara.Zambeam si vroiam sa cred ca in acest anotimp ma regasesc dupa o iarna grea si lunga. E o pace ce renaste dupa atata timp de tacere natura prinde glas, totul se trezeste iar la viata.Nu mai e nevoie de cuvinte. Mi-e frica,poate din ce in ce mai frica cu fiecare clipa ce trece pe langa mine...fiecare clipa imi rapeste un gram din fericire. Nu mai cred in soapte sunt doar vise efemere uitate undeva in zare,departe de visele noastre.Inchid ochii.Vreau sa te simt din nou in brate,e doar alinare!Tresar crezand ca te-am gasit..dezchizand ochii insa traiesc din nou o dezamagire,e doar vantul printre ramurile copacilor ce le face sa danseze. Trezeste-ma la realitate!Spune-mi ca n-a fost doar un vis! Spune-mi ca te am cu adevarat in brate!

Mama

(Pentru doua mame speciale.)


Dumnezeu a avut un plan cum de altfel pentru toti oamenii are totul pregatit. Inainte de a veni pe asta lume m-am intalnit cu Dumnezeu care mi-a spus ca ma va trimite pe pamant unde ma va astepta un inger. Un inger care ma va feri de toate relele si ma va tine sub aripa lui. O aripa alba si curata ca lacrima,cu un suflet mare...pentru fiecare,mama este sfanta! Cine poate simti tot ce gandesti?  Cine iti simte fiecare miscare? Cine plange cu tine atunci cand esti trist? Cine iti asculta durerea si sufera cand ti-e greu? Te tine in brate la pieptul ei si-ti citeste fiecare gand  ca un basm dintr-o carte, nu-i scapa niciun cuvant,in toate momentele vietii suntem de nedespartit! Pentru amintiri o vreau alaturi,azi am doar rugaciuni si sperante ...iar pentru ziua de maine iti doresc tot binele din lume. Pentru tine toate florile infloresc si din dragoste pentru tine,pe toate le-as ruga sa-ti formeze calea in viata din petalele lor....sa-ti fie calea vietii frumoasa, sa ai parte de iubire asa cum fiecare mama  isi iubeste pruncul mai presus de orice,asta le doresc tuturor mamelor din lume-antreaga. Iar copiilor indiferent de varsta i-as ruga sa nu mai stea pe ganduri. Iubiti-o cat este inca in viata pentru ca nu vom sti niciodata cand se va sfarsi acel fir de ata si uitam ca uneori nu mai exista mane...invatati cu totii sa o pretuiti si luati-o de mana si spunetii cat de mult o iubiti in fiecare zi pana nu e prea tarziu!

Prietenii spulberate

In noapte,in linistea asurzitoare incerc sa ma reculeg si-mi ascult sufletul ce plange in triste note muzicale, ca si cum cineva ar trece cu degetele peste corzile firave ale unei chitari. In plansete amari,printre lacrimi aud ganduri ce candva pareau uitate...le-am pastrat in suflet,n-am alungat nici macar o amintire...chiar daca unele sunt dureroase si sapa lasand urma adanci. Sunt doar suflete nevinovate intr-o lume plina de rautate,priviri ingrozite, negasind calea de mult pierduta printre vise uitate....Inteleg ca drumurile noastre s-au despartit,nu pentru o zi,nu pentru putin timp ci pentru o eternitate! Tot ce trebuia spus,tot ce am gandit la acel moment,toate cuvintele nerostite mi-au ramas lipite pe buze...n-or sa se faca auzite nicand...au ramas doar clipe de tacere,of prietenie amara....(pentru prietenii care m-au uitat sau au vrut sa ma uite,vreau sa stie ca eu nu i-am uitat!)