Randuri rupte din suflet

sâmbătă, 23 martie 2013

Tot ce da Dumnezeu este bun!

Doamne, cand sufletul mi-e greu la Tine alerg...cand sufletul meu e trist in genunchi m-aplec si plang....Tu mi-ai dat viata,ai insuflat in mine Duh Sfant...Mi-ai dat iubire,m-ai ocrotit ferindu-ma de necaz la tot pasul...Apara-ma de pacat,arata-Mi calea dreapta,prinde-ma de mana,nu ma lasa sa cad in prapastia grea, ca la Tine mi-e nadejdea. Sufletul meu e in palma Ta.
Un calugar scrisese pe peretele dinspre rasarit al chiliei sale urmatoarele cuvinte : Amin si Aliluia.Un om,mergand pentru sfat la acest calugar si vazand cele doua cuvinte,l-a intrebat: Parinte,ce inseamna aceste cuvinte si de ce le-ai scris pe perete?Fiule,i-a spus calugarul,aceste cuvinte cuprind in ele toata taina fericirii. Amin inseamna "asa sa fie",iar aliluia inseamna "slava lui Dumnezeu".
Cum pe fata pelerinului inca nu se citea uimirea, a daugat parintele:Cand spunem amin,ne predam voii lui Dumnezeu,caci zicem:asa sa fie Doamne,cum voiesti Tu! Cand spunem aliluia,zicem de fapt: Slava Tie,Doamne,pentru tot ce-mi dai! Prin acceptarea tuturor lucrurilor ce ni le trimite Dumnezeu ne aratam smerenia si ascultarea,iar prin multumirea pentru toate cele ingaduite de Dumnezeu,spre bucurie sau intristare,ne aratam increderea in Creatorul nostru. Acesta este secretul mantuirii,in ascultarea desavarsita fata de Dumnezeu,prin preotul duhovnic si in supunerea vointei noastre cu multumire la voia si mila Lui.
Un intelept credincios a ajuns odata langa o cetate ale carei porti erau inchise.Nimeni nu voia sa-i deschida. Flamand si insetat a trebuit sa-si petreaca noaptea sub cerul liber langa zidurile cetatiiSi-a zis el :Tot ce da Dumnezeu este bun.Langa el statea un asin.S-a iscat o furtuna mare. In timpul noptii un leu a venit si a sfasiat  asinul. Dimineata cand s-a apropiat de portile cetatii erau larg deschise.O banda de hoti navalisera in cetate omorand sau luandu-i prizonieri pe locuitorii cetatii. Astfel credinciosul a fost crutat de la moarte,caci TOT CE DA DUMNEZEU ESTE BUN!

luni, 18 martie 2013

Linistea furtunii

Prin linistea interioara,din cand in cand ti-aduci aminte de padure in timpul furtunii...si-o auzi cum freamata in linistea zilei si inca simti mirosul ud al taranei printre picurii de ploaie...si- al meu gand se-aseamana cu gandul unui copil ce alerga descult cu talpile goale in tarana uda in fiecare an...si-as vrea din nou acum cand inca ploile sunt reci, sa mai stau intinsa pe iarba uda si miros de tarana uda sa resimt cu-atata dor

vineri, 15 martie 2013

Credinta vie!

 Am cazut pe ganduri in propriile-mi trairi. Astazi mi-am ascultat propiile ganduri,printr-un vis. Realitate?
 M-am trezit mai devreme ca de obicei si parca ceva nu era in regula cu mine,parca nu eram eu,mintea imi era vraiste si corpul meu simtea oboseala care si-a pus amprenta asupra mea, asupra mintii mele care se chinuie si face eforturi pentru a ma ajuta.
Nu e cel mai usor drum si in mintea mea nu o data m-am condamnat singura pentru alegerea facuta,crezand ca n-am sa pot niciodata sa mai ies la capat. Mi-am dat seama ca am gresit...da!am gresit cu simplul fapt ca eu insami ma indoiesc de fortele mele proprii si parca ma indoiesc si nu sunt sigura pe mine ca pot,nimic nu este imposibil si pentru acest lucru n-am voie sa ma descurajez!
Poate multi dintre voi care veti citi acest articol va veti pune intrebarea.."oare la ce se gandeste? pentru care fapt se condamna si se invinuieste?" Este o intrebare care si-o vor pune persoanele care nu ma cunosc si probabil ca ma vor cunoaste citind doar niste randuri scrise de mine si care ma vor cunoaste atat cat eu voi lasa sa se vada prin prisma randurilor. Oameni buni,mi-am dat seama ca nimic nu este mai puternic decat vointa omului.
Uneori visele vorbesc si prin ele reusim sa ne dam seama de anumite lucruri,asa cum si eu am realizat la randul meu ca nimic fara vointa si munca nu se poate!
Am atipit si intr-o fractiune de secunda mintea mea s-a transpus intr-o alta lume. Un vis care la inceput parea sa fie doar un simplu vis,unde eu linistita eram pe un deal,cu o apa in fata mea,un imens intins de apa...marea.
O apa cristalina si adanca parca imi limpezea mintea si ma facea sa simt o calmitate prea puternica. Nelinistea din interiorul meu a inceput sa-si faca simtita prezenta si odata cu ea marea a inceput sa se involbure creand astfel valuri uriase. In adancul ochilor mei imaginea valurilor se asternuse pe retina ochilor mei iar teama si groaza se putea oglindi in ei. Eram fara de scapare,eu,pe un deal,fara nimic in jurul meu,doar eu si valurile care inaintau spre mine furioase parca sa ma inghita,asteptand ca intr-o secunda totul sa se naruie pentru mine.Disperarea isi facea loc printre lacrimi in ochii mei iar teama ma cuprinse fara scapare.
Sufletul meu tragea nadejdea la o minune!M-am intors si in spatele meu am vazut o piatra. M-am urcat pe ea dar nu era suficient pentru ca apa sa nu ma inghita.
Stand si asteptand ca din clipa in clipa sa se sfarseasca totul am auzit o voce care imi spune:
"Nu vei muri,daca vei face ce trebuie!"
Atunci, m-am asezat in genunchi pe acea piatra si-am spus: Doamne nu vreau sa mor! atunci apele s-au retras.
Dumnezeu ne asculta,asteapta sa ne rugam Lui.El ne incearca si ne ajuta atunci cand ii cerem ajutorul,dar asteapta de la noi iubire si credinta,rugaciune si fapte bune. Primiti-L in sufletele voastre sa va fie bine!

luni, 11 martie 2013

Anotimpuri vii

In sufletul meu e primavara parfumul florilor de ciresi salbatic se-mbina armonios cu sunetele de chitara ce le traiesc in adancul meu....Atata frumusete si mireasma..e din nou primavara!Petale mici vor sta sa cada in agonie la pamant,vor face dansul stiut numai de ele in asta scurta perioada. Fluturii lasa in urma lor nu lacrimi triste si dor, ci mii de forme,fructe verzi ce-asteapta cuptorul verii sa le-nroseasca, sa mancam.
Si stiu ca in urma unor frunze verzi,fructele se coc pe rand,dar nimeni nu stie ca-n'auntrul meu ma simt copil in ciuda anilor mei....
Si iarna-mi cerne flori de gheata in al meu par saten, si-as vrea inca un anotimp sa-si lase amprenta pe sufletul meu. Trunchiul copacului meu e viu si seva urca prin el....si urca seva inca din adancuri,ca mai apoi s-astepte apusul!

Timp egoist

Cine crezi ca joaca rolul important si decisiv oarecum pentru mine? Care-mi frunzareste si rascoleste destinul meu?Cine se-agata de fiecare clipa decisiva din a mea viata?Cine e responsabil de trecut,de prezentul si viitorul meu? Timpul...acum in aceste clipe e egoist si rau...M-amageste uneori zambind fatarnic fiind partasul dorintelor si viselor mele...da din cap si-aproba deciziile mele,dar totusi imi pune palma pe fata mea si-mi arata cu un simplu gest ca inca nu e "timpul"...Mi-a luat amintiri, mi-a luat iluzii,mi-a rapit prieteni,mi-a ingropat trecutul si cu toate astea nu sunt suparata pe el...Isi face datoria de mare invingator...Si tot el mi-a presarat bucati de aur,prefacut in praf de stele,aurit,parul impodobindu-l dar acum, dupa atata timp s-a reintors sa-mi i-a aurul si-n loc sa-mi presare picaturi de argint....Mi-a rapit din anotimpuri si anii la loc mi-a dat in schimb...tot ce-a fost frumos si vesel s-a grabit a-mi risipi. Si cu fiecare clipa ce-a trecut pe langa mine,pe-ai mei umeri goi si fini, mi-a trantit pe umeri plumbul egoist,dusmanosul! Ochilor ar vrea splendoarea mea sa o ia,doar pentru ai lui ochi,care vesnic nu s-arata,umbra genelor  ascund...si-o alta culoare-n schimb tot timpul raspunde pentru acest dar dat la schimb...si doreste frumusetea dansu-mi la schimb unele urme lasate-n timp,pentru el sa fie vesnic tanarul egoist...!