Urmati calea!

Omul are de facut un drum,o calatorie lunga.La tot pasul il paste tot felul de pericole si incercari de care nu stie sa se fereasca. E fragil si neajutorat si are nevoie de ajutor,o mana intinsa,un umar sa se sprijine.Un suflet bun i-a iesit in cale si i-a pus in mana o carte.In aceasta carte se afla raspunsul "cum sa ajungi la sfarsitul calatoriei". Dar ce folos pentru omul nostru,era intuneric si nu o putea citi,ochii lui nu puteau zarii randurile scrise si-i pareau de neinteles,asa ca inchide cartea si pleaca mai departe. O alta mana insa ii intinde o lumanare,pentru a putea citi randurile ingrosate la lumina flacarii. Se aseaza jos deschide cartea si incearca  sa citeasca,insa un vant subtire ii stinge lumanarea.
 Un Om de pe cruce ii spune : "Vin-o la Mine,caci eu stiu Drumul,urmeaza-Mi calea si vei gasi ceea ce cauti."
El este cel care a mai facut odata aceasta cale,El a deschis-o! Urmati-L!

Prietenie adevarata!

Intr-un orasel din Germania se poate vedea si azi un om care merge in fiecare duminica la cimitir,unde aprinde o lumanare si se roaga la un mormant.Cel pentru care se roaga a fost un prieten al lui,care,in timpul razboiului,s-a dus pe front in locul lui si a murit in locul lui.Aceasta inlocuire,mortul o facuse din consideratie ca prietenul sau avea familie grea,iar el n-avea.Omul din Germania traieste prin jerfa si moartea prietenului sau. El este cu adevarat "mort" care traieste.Traieste prin moartea prietenului sau.Asa traim si noi prin Jertfa si moartea Mantuitorului.

Asta ne invata un singur lucru: sa apreciati oamenii de langa voi si sa cautati prietenia adevarata,caci ea exista!si exista doar daca noi ne dorim cu adevarat ca ea sa existe!Nu renuntati la prietenii de langa voi doar pentru faptul ca au calcat stramb odata.Azi am invatat ca timpul este prea scurt pentru a ne indeparta unii de ceilalti. Viata nu are rabdare cu noi,iar timpul nu va sta in loc pentru nimeni! Invata sa apreciezi persoanele de langa tine inainte ca ei sa nu mai existe....

Noapte nostalgica

Si gandul meu zboara in plina noapte la tine.Nu ma pot abtine sa nu ascult melodia noastra. Si versurile melodiei in minte imi rasuna si dorul ma imbratiseaza,fiorii lui simtindu-i...
Sunt lucruri in viata de neinteles,de unde vrei sa evadezi si doar imaginatia iti poate creea o portita de evadare.Astazi sunt nostalgica si amintiri se deruleaza in fata ochilor mei ca pe-un diafilm...
Cand mi-e dor de tine iti scriu! Cand mi-e dor de vocea ta,o caut sa o ascult.Cand mi-e dor de ochii tai ii caut sa-i privesc.Cand mi-e dor de tine,te caut sa te imbratisez. Caut refugiul in sufletul tau.
Si-o vioara trista gandurile-mi adoarme cu capul rezemat de perna,gandul meu la tine-n vis vrea s-ajunga!

Intre viata si moarte

Si fiori pe sira spinarii simtea...dar nu stia sa desluseasca atatea sentimente ce sufletul i le dicta. Ochii ei albastrii ca sticla de lacrimi se umplura si-n urma lacrimilor rauri negre de rimel se prelingeau pe obrajii albi ca spuma. Si-n fata vualului ce-i acoperea privirea,statea zidul ce-o despartea de libertate.Se afla intre viata si moarte. Libertatea sentimentelor ei.
Gura ii tremura,cuvintele-i din gura ei nu se rosteau,iar tremurul buzelor ei rosii lacrimile-i antrenau. Si-n lumina soarelui ce rasarea,printre lacrimi ochii ei sclipeau.
Perlele-i negre din jurul gatului ei straluceau intr-o lumina difuza...Era totul prea trist,tacerea surda punea stapanire pe sufletul ei...
Intr-un colt,razemata cu capul pe marginea patului vroia sa simta ca-i cosmar. Trantita la pamant,in rochia ei lunga ce-i acoperea picioarele-i albe,ea inca-l astepta...Nu vroia sa accepte ca jumatatea sufletului ei nu va mai veni...
Realitatea ii omorase visele,ii distrusese sperantele,moartea ii injunghiase iubirea...
Si-naintea razelor de soare sa rasara,el la ea s-a coborat cu-aripi de inger...O vedea,dar nu o putea strange la piept,ii soptea dar ea nu-l auzea,ii saruta buzele rosii ca focul dar ea nu-l simtea...Tot ce simtea ea era prezenta spiritului lui care-i alina durerea din sufletul ei ce ardea stergandu-i zambetul pierdut.
L-a implorat sa nu o paraseasca,ii jurase iubire vesnica,nimic nu le putea destrama visele,nimic nu ii putea separa vreodata...pana intr-o zi,cand ceasul pentru el s-a oprit in loc,iar duhul mortii trupul lui lasandu-l culcat la pamant...
Ea a jurat sa nu-l uite niciodata,gandul ei era la el clipa de clipa,nimic nu o facea sa-si ia gandul de la el. Iar el in urma ei era la fiecare pas.Cu lacrimi pe obraz,el ii zambea.
Iubirea lor nu murise si nu va muri chiar daca mana lui era invizibila peste mana ei, ea il simtea...