Randuri rupte din suflet

luni, 20 ianuarie 2014

Suflet parasit de vreme

Si-am trecut prin fata casei ei uitata de vreme...Iarba acoperea scarile prispei si lemnele gardului stau sa cada.Norii negrii printre cracile goale se-ascund.E-o tacere surda.Doar frunzele fosnesc sub picioarele mele. Pe usa casei un lacat si niste zale de fier stau ferecate atarnand greu de ani de zile. Si pe zidul vechi panze de paianjen flutura-n bataia vantului. Lipesc nasul de geamul impanzit de praf si darele picurilor de ploaie,dar intunericul din camera nu-i de induplecat...Doar blanile scartaind sparge tacerea. Si pe scarile prispei m-asez,napadita de-amintiri lacrimi curg.
In apus de seara,sufletul te striga...frunzele cad din pomi parca plangandu-te...Prin graba ei a lasat in urma doar amintiri si lacrimi amare,nestiind ca ne lipseste atat de tare

duminică, 19 ianuarie 2014

Inert

Mim-by FrankTheLank
Trupul meu pare fara viata...o patura acopera tremurul picioarelor si ochii-mi sunt inchisi....Printre genele intre deschise lumina incearca sa patrunda printre jaluzelele strans inchise.
Traiesc un vis,un vis de care mi-e greu sa ma despart si nu vreau sa se termine. Nu vreau sa ma despart de chipul tau ce-mi zambeste intr-o vasta perfectiune.
 Si tresar. Ochii mei zaresc limbile ceasului. Ca-ntr-un pustiu al noptii cutreieram cu sufletul scaldat in teama.Sudori pe frunte-mi navaleau,pe obraji rostogolindu-se si buzele tremurau cuvintele inghitindu-le.
Orele zburau mai repede ca niciodata si-nghiarele durerii ma-mpingeau si mai tare...
Simteam cum fiecare bataie a inimii se oprea si trupul inert ramanea.
Camera era pregatita,lumina difuza in oglinda se rasfrange. Nu era sorti de izbanda,frica-n san se cuibarea si inima sarea din piept.
Claunul cu mana rece pe mine o puse si tremurul era si mai tare. Si simteam durerea acelor iar claunul ca pe-o marioneta ma manevra,dar din vis nu ma trezeam...
Vocea in mintea goala rasuna si parca fiecare miscare sufletul mi-l sorbea din piept.Cu obrajii rosii,prin ochelarii lui mici,sudoare reflecta iar sufletul lui ca pe-o tolba cu sageti simteam.
Pe mainile-i albe curgeau sare de sange....Simteam mainile reci pe-al meu gat ce-n loc ma tineau si zgomotul asurzitor sufletul mi-l sufoca. Cu fiecare minut cosmarul contur prindea iar chinul deloc nu inceta...
Vroiam sa fug,sa scap ,sa tip nu mai puteam,sufletul innecat in durere zacea si ochii-mi lacrimi mari pe obraji rostogoleau si-n sec tot inghiteam...
Si-ncercam sa lupt,sa ma zbat in franghiile claunului miscari bruste faceam,dar scapare tot n-aveam.Si cu mainile pe mine,tremurul trupului le simtea dar de incetat nu inceta...Ma rugam din franghii sa scap,dar lumina puternica mai tare ma orbea si lacrimi se scurgeau pe obraji,pe gat se prelingeau...
Printre genele udate de lacrimi grele,lumina in ochii mei se stingea...semn clar ca durerea sufletul mi-l sufoca.