Doar haina alba si stralucirea pupilelor anima cate-o scanteie in ale sale priviri precum o stiuca saltareata intr-o balta pustie.
Zbiera,dar n-avea voce sa fie auzit,plangea dar nimeni nu-l vedea...un mim intr-o lume pustie. Tacere. Doar atat...si o fata trista.
Prin ai mei ochi,sorbind tacerea,ascult melodia lui trista. O melodie a tacerii cantata intr-un glas al disperarii. Semne vazute doar de oamenii care se grabesc sa treaca pe langa,fara ca macar sa schiteze un gest...
Cu un burete i-as sterge lacrimile,cu-o mana i-as mangaia pleoapele,cu-o voce lina i-as incalzi sufletul...Un mim intr-o lume pustie,o lume a tacerii,un cantec mut...redus la tacere.
O soapta de iubire...tu,ingerul vietii mele,ce sub aripile tale iubirea mi-o pazesti,zambetul mi-l sorbi din priviri si protectorul sufletului meu sensibil esti.
La tine alerg,la tine vreau sa vin...in bratele tale ma alin,soaptele tale le ascult,cu privirea ta ma hranesc si-n inima ta pe veci m-ascund.
