Marea si timpul

Şi-n iarnă aş veni alergând,mare albastră! Sa-ti vad malul inghetat si flori de gheata sa-mi asterni in par. Daca as plange,lacrima mi-ai ingheta cu respiratia ta rece...si-n cristal ea se formeaza. Privind in largul tau,ochii tii vad precum doua stele. Am umblat in atatea lumi sa te gasesc...Galaxia si spatiul intreg,universul si tot ce ma inconjoara m-au lasat atat de mult  timp un hoinar ratacind...Te tin in brate strans,draga timp si parca sa respir ma tem. In miezul tau s-ajung,pe loc te-as opri,definitiv,draga timp,sa nu fie un ultim ceas ramas,sa cad prin amintiri.