Vis de cristal

S-au scurs pana acum cateva zeci de clipe pe care noi le-am trait impreuna si printre clipele ce se scurg intr-o clepsidra,dragostea noastra adie...Luna vegheaza peste noisi stelele de azur sclipesc fara incetare la geamul nostru din odaie...si zorii ne gasesc din nou imbratisati,cand glasul tau dulce si cald ar vrea sa ma trezeasca,te lasi din nou cuprins de mirosul imbietor al cafelei de dimineata...Ma pierd usor prin ochii tai somnorosi ai diminetii si prin ochii tai se cobor ingerii din visuri...Si-ai tresarit asa usor cand mana mea iti mangaia linistitor parul...
Si-n visul tau se asternuse o liniste asurzitoare...prin culori de curcubeu se asterne usor apusul...Din valuri albe de matase,soarele usor se-agata de bolta cristalina ce cu multa dragoste picteaza iubirea noastra.
Destinul meu esti tu iar timpul e de partea noastra. In tarmurile ca cerneala fosnesc valurile marii si-n briza ei petalele rosii ale florii usor pe mal se rostogolesc. Totul este atat de dulce ca nu vreau sa te trezesc...Si-n.visul meu te-am luat cu mine,o viata sa traim ca in povesti...nici n-am indraznit sa te trezesc ,mi-e de ajuns sa te iubesc. Te-am privit,tacut,invelind trecutul cu petalele de trandafir...Povestea noastra eu o.scriu cum.o faceam candva de mult,pe frunzele teilor batrani,ca versurile sa ramana,vantul sa le duca pana sus in varf de munte ele-n doina sa ramana...

Iubire cazuta in adanc

Un glas iubit a cazut azi in adancul infinit... S-a stins si a pierit odata pentru totdeauna...Timpul l-a rapit si l-a dus undeva in negrul infinit. As vrea sa cred ca totul este un vis,un vis urat  ce apune odata cu zorii...dar m-am trezit...si tot nu l-am mai auzit... Inchid ochii si il aud soptind,dar de vazut,nu-l mai vad. L-am pierdut.  Mi-au ramas doar amintiri...S-au scurs ani,in care nu l-am mai zarit...doar in minte gandul mi-a ramas viu. Te plimbai pe tarmul marii,linistit dar te indepartai de lume cu fiecare pas. Ce umbre te strigau din albastrele departari?unde te grabeai atat de mult sa pleci?ai zguduit templul iubirii pana la ultima caramida cu plecarea ta,ai distrus casa sufletului cu lipsa ta...nu ti-a cerut nimeni sa pleci,dar intr-o zi te vei lovi de noi plimbandu-te pe strazi pustii,trist si gol fara iubirea noastra...dar am inteles ca ei te-au chemat sus...aveau nevoie de tine mai mult decat aveam noi toti la un loc...ti-ai pierdut pasii prin lume,nestiind nici tu unde vrei sa mergi...iubesti de acum o toamna pustie,fara tine in pragul casei,inima mea cuprinsa de dor ramane...si ochii mei privind in zare asteptand ca tu sa vii mereu te vor astepta la rascruce de drum...si-mi doresc sa pot sa-ti spun doar ramas bun...