nu te las sa pleci!

Am ajuns dintr-o lume,de undeva de la capătul celălalt al Pământului ,am venit aici pentru tine,omule! Din totdeauna te-am iubit,chiar dacă tu m-ai lovit,m-ai ocărât cu vorbe murdare şi fapte rele,am venit aici pentru tine...şi nu am să plec până nu te voi ajuta... Din totdeauna am ştiut că rolul meu este să te protejez,dar tu eşti atât de încăpăţânat încât nici nu vrei să mă asculţi...De ce te grăbeşti să pleci? nu vrei să-ţi trăieşti propria viaţă?nu vrei să vezi cum îţi cresc nepoţii?nu vrei să îi auzi când te strigă bunică? este mai important să hoinăreşti pe străzi căutând sfârşitul,în loc să mă asculţi?
nu!nu te las,eşti în mâna mea şi a Lui ,dragă bunică! am luptat atât de mult să învăţ cum să te ajut,să-ţi alin durerea,să-ţi ascult ofurile,m-am luptat cu un sistem corupt pentru tine,dar nu am renunţat şi nu voi renunţa...ba mai mult am întâlnit oameni minunaţi de care nu ma pot lipsi niciodată,sunt armele mele cu care îmi încarc bateriile zi de zi...am să lupt să ajung sus ,să lupt pentru tine,cu acest sistem,să îţi ofer o şansă la viaţă..într-un spital cu toată susţinerea şi aparatura,să nu lipsească niciun leac,ca tu să fii bine...chiar dacă ar însemna sacrificarea si munca cu sudoarea sufletului şi minţii,pentru tine bunică,o fac...şi pentru altele mii de oameni...am iubit atât de mult încât,fără tine aş fi goală pe dinăuntru...dimineţile fără tine ar fi pustii,te-aş aştepta mereu să vii si nu ai mai venii...aş vrea să te zăresc mereu la grinda casei zâmbind şi aşteptând să vin...dacă tu pleci,eu la cine voi mai veni?
nu,nu îţi dau aripile să zbori,nu acum...îţi învelesc trupul tău secătuit  de puteri cu acoperământul meu protector ...rămâi aici...nu ieşi din casa ta acum,rămâi şi deapănă amintiri...e vremea doar să te odihneşti puţin,o zi...totul va reveni la normal într-o bună zi...acum trebuie să plec,dar voi reveni cu forţe proaspete să te anunţ că am învins...!

Nu te vom uita,iarnă crudă 2020

Am asteptat o iarnă întreagă să cadă un fulg de nea,dar aşteptarea mi-a fost în zadar...frigul a îngheţat lacul din faţa cabanei,nici urmă de peştii aurii...dorm. Pădurea doarme,cerul este trist şi el...totul a îngheţat,chiar şi timpul...Cu nasul lipit de geamul rece,încerc să mă trezesc dintr-un coşmar...totul a îngheţat...oraşul doarme,oamenii dorm,animalele plâng iubirea copiilor,care astăzi nu le mai auzi glasul,totul este atât de pustiu...cine s-a supărat pe oameni?

Dragă Pământ,azi am realizat cât de mult te doare şi cât de mult suferi împreună cu toţi cei care te-au iubit şi te iubesc sincer,care vrem din tot sufletul să te facem bine...mii de suflete au plecat într-o călătorie fără de sfârşit,într-un spaţiu infinit...şi-au luat rămas bun...şi-au îmbrăcat mantia cu aripi şi au zburat...într-o tristeţe fără margini,spre o lume mai bună...în urma lor au rămas îngânduraţi şi într-o mare de lacrimi familii,rude,prietenii de-o viaţă...

Pentru prima dată am simţit teama din sânul tău,dragul nostru Pământ,poate era timpul ca tu să iei o pauză de la răutate,poluare,mânie,ură,credinţa s-a stins şi ea pentru mulţi...am greşit faţă detine,mult,dar iartă-ne..suntem nişte muritori de rând,care astăzi ţi-am înţeles poate oful şi durerea ta..azi mai mult ca niciodată îmi lipseşte libertatea,familia,natura,călătoriile...totul...