Floare de gutui

M-am indragostit de tine,floarea mea de gutui...toamna la fereastra mea va bate iar. Si asteptam ca tu sa vii...sa-mi asterni din nou covor fosnitor din frunzele tale aurii. Adu-mi in suflet culorile si minte-ma ca este primavara tarzie din mintea mea,floarea mea de gutui!parfumul tau se stinge si-n palme cuprind uitarea ramanand cu amintiri...ma pierd si eu odata cu frunzele ce mor si zbor in vant...marea parca m-ar chema cu dor...si hoinaresc in ploaie,cu picuri de lacrimi reci m-alint,si-ncerc sa sterg urma tristetii de pe chipul meu...
Si-n gramada de frunze ce in vant plutesc,eu astept sa te zaresc,dar am pierdut lupta cu toamna si este tarziu sa-ti mai vorbesc...te-astept sa vii din nou la primavara,floare de gutui...

Prietenie...

Daca mi-ar fi spus cineva ca viata este ca un labirint,cu iesiri si usi inchise,nu l-as fi crezut...la fel se intampla si cu oamenii,unii te iubesc prea mult,altii te tradeaza si asteapta sa te injunghie la fiecare pas,aruncandu-ti bucati de cioburi sparte sub talpi...
De ce alegem varianta cea mai simpla,sa facem rau,in loc sa facem bine?
Am alergat la tine si m-ai primit..inchizandu-mi usa sufletului tau...am inteles atunci ca nu mai era loc pentru mine...ai plecat fara sa ma astepti...fara un raspuns in urma ta...
Ai plecat atat de usor,incat nu am avut timp sa realizez,ca am ramas undeva in urma ta...ploaia cadea cu atata amar iar in mintea mea rasunau cuvintele tale...un adio stins printre lacrimile din adancul tau..un adio mut,fara cuvinte...curajul tau de a le spune a pierit odata cu decizia ta gresita de a te urca in alt tren...oare destinatia ti-o stii?
Am invatat ca in viata prietenii iti sunt alaturi doar cand zambesti,cand totul este perfect...iar daca din ochii tai,lacrimile se rostolesc,atunci isi vor lua lucrurile si se vod urca in primul tren,disparand fara urma...povara este prea grea..
Prietenie...azi ai gust amar!