Randuri rupte din suflet

duminică, 21 septembrie 2014

Mesaje nocturne

Departe..alergand cu-ale mele ganduri as fugi..
Departe de amaraciune si furia lor...
Vorbele lor sa nu m-ajunga..
Sa-chid ochii si sa vad lumina
Printre copaci sa ma trezesc cu-o geanta de vise
S-aud pasari cum canta
Acel cantec al lor de dor...



Cand totul iti fuge prin minte,zeci de ganduri rascolesc linistea,trezind pana si ultima suflare..si-adorm ascultandu-ti inima...pe mana ta...

marți, 9 septembrie 2014

Plecare timpurie

Si-am sa raman in loc,privind culorile ei...caci mi-a ruginit sufletul ferecat de-un lacat greu..
Toamna-i iar si departe de tine pe carari ratacesc...In miez de toamna alerg sa te gasesc, caci vara s-a scurs prin clepsidra ei iar cerul este parasit de-un ultim pescarus...Si-n talpile goale,pe malul marii, scoici sparte se izbesc de mal si-astept doar florile de gheata din palmele cerului sa cada...
Si ninge cu frunze cenusii,gemand padurea parca-s papusi, papusi care nu se pot oprii din plans...
Batrana toamna de frunzele de arama se desparte strecurand cerul in picaturi de ploaie ce par sa doara...Si de barbia drumului se izbesc,drum ce fara sfarsit pare-a fi...un drum pierdut undev-n timp si ma doare sa scriu...si n-am sa mai scriu,departe plecand cu-n suflet gol si trist...

marți, 29 aprilie 2014

Tacere...

Cu chipul alb,buze negre,ochii conturati de-un negru intens,privirea de lacrimi se umple,iar pe chip tristetea mimului se-asterne...
Doar haina alba si stralucirea pupilelor anima cate-o scanteie in ale sale priviri precum o stiuca saltareata intr-o balta pustie.
Zbiera,dar n-avea voce sa fie auzit,plangea dar nimeni nu-l vedea...un mim intr-o lume pustie. Tacere. Doar atat...si o fata trista.
Prin ai mei ochi,sorbind tacerea,ascult melodia lui trista. O melodie a tacerii cantata intr-un glas al disperarii. Semne vazute doar de oamenii care se grabesc sa treaca pe langa,fara ca macar sa schiteze un gest...
Cu un burete i-as sterge lacrimile,cu-o mana i-as mangaia pleoapele,cu-o voce lina i-as incalzi sufletul...Un mim intr-o lume pustie,o lume a tacerii,un cantec mut...redus la tacere.
O soapta de iubire...tu,ingerul vietii mele,ce sub aripile tale iubirea mi-o pazesti,zambetul mi-l sorbi din priviri si protectorul sufletului meu sensibil esti.
La tine alerg,la tine vreau sa vin...in bratele tale ma alin,soaptele tale le ascult,cu privirea ta ma hranesc si-n inima ta pe veci m-ascund.

joi, 27 martie 2014

Primavara timpurie

 Sufletul meu adormit s-a trezit la viata...Inca amortit de timp,respir aerul curat cu miros de flori din zarzarul de langa o margine de drum...Gandul meu zboara,printre crengi poposind.De tine dor mi-era dulcea mea primavara! Sufletul meu tanjea dupa mirosul florilor tale...sa tin in mana mea plapanda gingasi ghiocei. S-aduci la viata crengi uscate,mugurii sa-i infloresti,iarba s-o inverzesti si pe mine sa ma inveselesti. Si-o cununa pe-a mea frunte sa-mi asterni si-n bataia vantului cate-o petala din ea sa cada usor in urma mea,poteca de flori asternand.
Si-n urma soarelui ce-apune,norii plang si ei cu lacrimi de margaritare...Si-adorm ascultand ropotul picaturilor cristaline ce cu putere de asfalt intruna se tot izbesc...

duminică, 2 martie 2014

Ramas bun

Printre gene,lumina lunii imi patrunde
Somnu-i departe si nici n-are sa mai vie.
Pe obraji lacrimi curg,boabe de margaritare
Cad rand pe rand.

Omu-i vesnic calator
Pe pamant ratacitor.
La izvoare se opreste
Viata de si-o povesteste.

Si-ntr-o goana e tot timpul
De cand se naste pana moare
E grabit.N-are timp nici macar de-o rasuflare.
Pe sub ramuri la racoare
Ar mai sta in nepasare.

Si-ar mai vrea macar odata
Sa uite de-a sa soarta
Si sa uite-acum de lume
S-asculta apa cum curge
Fosnetul frunzelor crude
De pe-a sa frunte dorul sa-i alunge.

Suflete calator,sa nu uiti cand iti va fi dor
De-a ta calatorie
Intr-o lume-asa pustie
Oameni pleaca rand,pe rand
Intr-un timp atat de scurt
Si plecarea-i timpurie
Ii va fi pe vesnicie.

sâmbătă, 1 februarie 2014

In mana destinului...

M-am nascut la data de 12.02.1993 in orasul Campulung-Muscel. Un oras incarcat de istorie,cu oameni ce ascund talente nebanuite,adevarate comori pentru societatea romaneasca,care si-au lasat amprenta asupra trecutului acestui oras. La fel ca si acum cuvintele imi sunt putine. Tacuta  de felul meu am incercat intotdeauna a-mi exprima gandurile si trairile prin arta si condei.
Putini au fost cei care mi-au admirat talentul,iar putinele ganduri pe care le-am asternut pe hartie nu le-am facut cunoscute.
Sunt poate simple randuri,dar citite sunt bucati din sufletul meu,ce ascund sentimente.
Putina mea experienta de viata m-a invatat sa cred in vise,sa lupt sa le duc mai departe,chiar daca imi par imposibile.Nu renunta niciodata la ceea ce-ti doresti cu adevarat.Fa lucrurile toate la timpul lor,maine  s-ar putea sa fie prea tarziu si niciodata nu stii pe ce carari te poarta soarta...
Dificila de felul meu si parca neinteleasa am inceput sa vad lumea cu alti ochi inca de la o varsta frageda.
Putine-mi sunt amintirile ce ma leaga de trecut dar destul de pretioase.
Nascuta in zodia Varsatorului,unicitatea si creativitatea ma caracterizeaza.
Desi visam ca totul sa fie frumos in viata,cu timpul ma izbeam de tot felul de ziduri ridicate peste noapte,dar asta nu m-a facut sa ma opresc in loc.
Nu-mi doresc decat sa impartasesc gandurile mele si celorlalti sa fiu acceptata asa cum sunt, sa invatam sa lasam deoparte ura,pentru ca ea ne face urati la chip si la suflet.
Sa invatam sa iubim aproapele,sa fim noi insine,sa dezlegam in taina propriul nostru destin,cu cararile noastre ce duc spre infinit,adevarate enigme ale vietii ca fara acestea nu vei reusi niciodata sa gasesti taramul fericirii....


                                  Asta precizam prin anul 2008...

luni, 20 ianuarie 2014

Suflet parasit de vreme

Si-am trecut prin fata casei ei uitata de vreme...Iarba acoperea scarile prispei si lemnele gardului stau sa cada.Norii negrii printre cracile goale se-ascund.E-o tacere surda.Doar frunzele fosnesc sub picioarele mele. Pe usa casei un lacat si niste zale de fier stau ferecate atarnand greu de ani de zile. Si pe zidul vechi panze de paianjen flutura-n bataia vantului. Lipesc nasul de geamul impanzit de praf si darele picurilor de ploaie,dar intunericul din camera nu-i de induplecat...Doar blanile scartaind sparge tacerea. Si pe scarile prispei m-asez,napadita de-amintiri lacrimi curg.
In apus de seara,sufletul te striga...frunzele cad din pomi parca plangandu-te...Prin graba ei a lasat in urma doar amintiri si lacrimi amare,nestiind ca ne lipseste atat de tare

duminică, 19 ianuarie 2014

Inert

Mim-by FrankTheLank
Trupul meu pare fara viata...o patura acopera tremurul picioarelor si ochii-mi sunt inchisi....Printre genele intre deschise lumina incearca sa patrunda printre jaluzelele strans inchise.
Traiesc un vis,un vis de care mi-e greu sa ma despart si nu vreau sa se termine. Nu vreau sa ma despart de chipul tau ce-mi zambeste intr-o vasta perfectiune.
 Si tresar. Ochii mei zaresc limbile ceasului. Ca-ntr-un pustiu al noptii cutreieram cu sufletul scaldat in teama.Sudori pe frunte-mi navaleau,pe obraji rostogolindu-se si buzele tremurau cuvintele inghitindu-le.
Orele zburau mai repede ca niciodata si-nghiarele durerii ma-mpingeau si mai tare...
Simteam cum fiecare bataie a inimii se oprea si trupul inert ramanea.
Camera era pregatita,lumina difuza in oglinda se rasfrange. Nu era sorti de izbanda,frica-n san se cuibarea si inima sarea din piept.
Claunul cu mana rece pe mine o puse si tremurul era si mai tare. Si simteam durerea acelor iar claunul ca pe-o marioneta ma manevra,dar din vis nu ma trezeam...
Vocea in mintea goala rasuna si parca fiecare miscare sufletul mi-l sorbea din piept.Cu obrajii rosii,prin ochelarii lui mici,sudoare reflecta iar sufletul lui ca pe-o tolba cu sageti simteam.
Pe mainile-i albe curgeau sare de sange....Simteam mainile reci pe-al meu gat ce-n loc ma tineau si zgomotul asurzitor sufletul mi-l sufoca. Cu fiecare minut cosmarul contur prindea iar chinul deloc nu inceta...
Vroiam sa fug,sa scap ,sa tip nu mai puteam,sufletul innecat in durere zacea si ochii-mi lacrimi mari pe obraji rostogoleau si-n sec tot inghiteam...
Si-ncercam sa lupt,sa ma zbat in franghiile claunului miscari bruste faceam,dar scapare tot n-aveam.Si cu mainile pe mine,tremurul trupului le simtea dar de incetat nu inceta...Ma rugam din franghii sa scap,dar lumina puternica mai tare ma orbea si lacrimi se scurgeau pe obraji,pe gat se prelingeau...
Printre genele udate de lacrimi grele,lumina in ochii mei se stingea...semn clar ca durerea sufletul mi-l sufoca.