Nu te vom uita,iarnă crudă 2020

Am asteptat o iarnă întreagă să cadă un fulg de nea,dar aşteptarea mi-a fost în zadar...frigul a îngheţat lacul din faţa cabanei,nici urmă de peştii aurii...dorm. Pădurea doarme,cerul este trist şi el...totul a îngheţat,chiar şi timpul...Cu nasul lipit de geamul rece,încerc să mă trezesc dintr-un coşmar...totul a îngheţat...oraşul doarme,oamenii dorm,animalele plâng iubirea copiilor,care astăzi nu le mai auzi glasul,totul este atât de pustiu...cine s-a supărat pe oameni?

Dragă Pământ,azi am realizat cât de mult te doare şi cât de mult suferi împreună cu toţi cei care te-au iubit şi te iubesc sincer,care vrem din tot sufletul să te facem bine...mii de suflete au plecat într-o călătorie fără de sfârşit,într-un spaţiu infinit...şi-au luat rămas bun...şi-au îmbrăcat mantia cu aripi şi au zburat...într-o tristeţe fără margini,spre o lume mai bună...în urma lor au rămas îngânduraţi şi într-o mare de lacrimi familii,rude,prietenii de-o viaţă...

Pentru prima dată am simţit teama din sânul tău,dragul nostru Pământ,poate era timpul ca tu să iei o pauză de la răutate,poluare,mânie,ură,credinţa s-a stins şi ea pentru mulţi...am greşit faţă detine,mult,dar iartă-ne..suntem nişte muritori de rând,care astăzi ţi-am înţeles poate oful şi durerea ta..azi mai mult ca niciodată îmi lipseşte libertatea,familia,natura,călătoriile...totul...