Si-am
trecut prin fata casei ei uitata de vreme...Iarba acoperea scarile
prispei si lemnele gardului stau sa cada.Norii negrii printre cracile
goale se-ascund.E-o tacere surda.Doar frunzele fosnesc sub picioarele
mele. Pe usa casei un lacat si niste zale de fier stau ferecate atarnand
greu de ani de zile. Si pe zidul vechi panze de paianjen flutura-n
bataia vantului. Lipesc nasul de geamul impanzit
de praf si darele picurilor de ploaie,dar intunericul din camera nu-i
de induplecat...Doar blanile scartaind sparge tacerea. Si pe scarile
prispei m-asez,napadita de-amintiri lacrimi curg.
In apus de
seara,sufletul te striga...frunzele cad din pomi parca
plangandu-te...Prin graba ei a lasat in urma doar amintiri si lacrimi
amare,nestiind ca ne lipseste atat de tare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu