Ramas bun

Printre gene,lumina lunii imi patrunde
Somnu-i departe si nici n-are sa mai vie.
Pe obraji lacrimi curg,boabe de margaritare
Cad rand pe rand.

Omu-i vesnic calator
Pe pamant ratacitor.
La izvoare se opreste
Viata de si-o povesteste.

Si-ntr-o goana e tot timpul
De cand se naste pana moare
E grabit.N-are timp nici macar de-o rasuflare.
Pe sub ramuri la racoare
Ar mai sta in nepasare.

Si-ar mai vrea macar odata
Sa uite de-a sa soarta
Si sa uite-acum de lume
S-asculta apa cum curge
Fosnetul frunzelor crude
De pe-a sa frunte dorul sa-i alunge.

Suflete calator,sa nu uiti cand iti va fi dor
De-a ta calatorie
Intr-o lume-asa pustie
Oameni pleaca rand,pe rand
Intr-un timp atat de scurt
Si plecarea-i timpurie
Ii va fi pe vesnicie.