Randuri rupte din suflet

duminică, 10 iunie 2018

El si ea

Se crapa de ziua...ziua se ingana cu noaptea si soarele se trezea...dintre nori primele raze bateau prin perdeaua trasa.
El s-a trezit inaintea ceasului,ca de obicei o privea pe ea in tacere. O liniste surda coplesea camera care se scalda in intuneric,cateva raze intrau prin perdeaua trasa.
O privea in tacere,nemiscat,parca ii era teama sa respire,nu indraznea sa o trezeasca...
O privea...era atat de frumoasa,era atat de speciala pentru el...era singura persoana care ii soptea la ureche cat de mult il iubeste,cum nicio zi nu putea sa treaca fara el,ii era dor de el daca timpul se scurgea fara ei,luna nu aparea pe cer fara sa-i gaseasca imbratisati...soarele ii gasea imbratisati diminetile tarziu.
Intoarce capul in stanga lui privind ceasul de pr noptiera care spulbera linistea cu ticaitul,parca i-ar fi soptit sa se opreasca putin,sa opreasca timpul pentru a o privii in liniste.
Era atat de frumoasa cand dormea pr bratul lui...nu si-ar fi dezlipit ochii de pe chipul ei de inger...
Genele-i mari intoarse ii acopereau ochii negrii ca mura,de un negru patrunzator,imposibil de confundat,o frunte lata acoperita de cateva fire dde par ravasit ii cadeau plictisite si ele de un negru castaniu,buzele de un rosu aprins,usor intre-deschise cereau a fi sarutate...
Era ea! Era cel mai fericit om ca o putea tine cu capul pe mana lui,ca o putea privi dormind,ii simtea fiecare respiratie,fiecare bataie a inimii
Nimic nu i-ar umple golul daca ar pierde-o,nici nu putea sa se gandeasca...si-o imagina pe ea peste ani...cu toate ca timpul ar pune accent pe chipul ei sufletul nu se schimba niciodata...nimeni nu putea sa o inlocuiasca,oricat de mult ar fi cautat in toata lumea..o iubea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu