Fara tine

Am invatat sa zambesc,dar nu in lipsa ta...am invatat sa zbor,dar nu fara mana ta...am invatat sa cant,dar nu fara tine...am putut sa dorm nopti la rand fara sa ma trezesc,dar nu fara a ma tine la piept...am invatat sa gust din dulcele vietii,dar nu in lipsa ta...
Toamna alearga prin paduri,plangand printre plopi cu frunze galbene,iar eu te caut,ratacind in urma ei ca un hoinar...Azi lipsa ta imi arde inima,dorul este greu de suportat cand iubesti si din scantei albastre din al meu dor,crengute de vasc rasar...nu stiu sa pasesc fara tine,nici nu vreau! Am invatat sa uit de glasul de argint din mintea mea ce imi canta la fiecare pas,dar am uitat cum e sa stau fara tine si acea secunda care pare ca un an...si stele cad din cer,strabat cerul in lung si-n lat si nimeni nu vedea...e prea frig!Ce dor nebun arata departarea,parca o mie de zari si-un cer albastru...randuri scrise in nestire,pe coli albe ratacite. Si-n palmele noastre tinem soarele...Si fiindca noaptea se asterne,iti cant versurile melodiei noastre,iubindu-te pe zi ce trece mai mult,tot mai mult...