M-am ratacit intr-o gara pustie...nu era nimeni asteptand...sosisem prea devreme si a trebuit sa astept...ratacisem atatea nopti si-aveam cu mine un bagaj de vise ...ratacite...nu aveam stare sa astept si am cautat printre pagini nescrise...
Le-am scris cu durere si lacrimi...nu ar fi trebuit sa le scriu...ar fi trebuit sa te astept asezandu-ma pe bagajul meu cu vise.
Deschisesem bagajul devreme si fluturii au zburat cu visele...mi-a fost foarte greu sa le prind...inca alerg sa le adun...dar in lumina lunii te vad venind cu pasi grabiti...Te-am luat in brate cu atata dor...Mi-ai soptit atat de bland..."Hai sa iti recuperam visele..."!