Rasarit de soare,inceput plin de emotie,drumuri noi inca strabat la pas unde nimic nu-i ca vantul in ocean ce spulbera valuri...nimic nu se compara cu un zambet chinuit urmat de-o privire pierduta-n departari pe-un cer cu nori...nimic nu se compara cu durerea sufletelor rapuse...Soaptele sperantei rasar cu fiecare rasarit din infinitul ocean,unde pamantul se-mpreuna cu cerul dandu-si mana...
Am inchis ratiunea intr-o colivie,refuzand adevarul...sufocandu-o cu idei.In vant subtire de septembrie,pe nisipul ars de soare,concluzii clare in bataia aripilor de pasari se ivesc...si totul in minte se limpezeste,apa oceanului parand ca-ntr-un cristal..
Privirea mea zace iar in larg,pe-o corabie plutind in deriva,iar jocul cuvintelor rauri curgand in picaturi de cerneala transformand litere pe foaie scriind...si ma chinui sa-nod visele pe-un sirag de scoici adunate...
Ma chinui sa-nteleg gandurile ce-mi strapung sufletul ,uneori parandumi-se doar cristale reci atarnate-n ferestri intr-o iarna tarzie...
Vanturi oarbe,far de mila,parul mi-l ravasesc,iar trestiile fosnesc...langa tine ma trezesc...Cu-n aparat in mana,momentul il fotografiezi,parul ca de castan luceste printre raze,si-n limbi de foc transformandu-l...Privirea dezlipind-o din larg,in marea ochilor tai m-arunc,in lumina puternica a blitului gasesc puterea sa zambesc..agatandu-ma de gatul tau,repet iar si iar...ca nu vreau sa pleci!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu