Am pornit la drum pe-o carare laturalnica,inconjurata de copaci,umbre si fiori reci...Amurg linistit se-ntrezarea la orizont ,doar freamatul frunzelor imi calauzea pasii pierduti pe-o carare serpuita ce se-ntindea spre zarea-ndepartata..
Simt cum eul meu din mine s-a desprins si in cautarea ta el pleaca.M-am desprins de trup lasandu-l in urma mea...nu-mi doresc ca visul meu sa se destrame,aripile sa-i fie frante-n zbor ...vocea ti-o aud ca pe-un ecou...
Uneori visele par reale,nu vreau doar o fantezie.In ochii tai vad realul,sufletul mi-l invie la o privire.Nu-mi lasa visele sa fie spulberate de-un vant de vara...nu vreau sa zbor pana la cer si apoi sa ma prabusesc din nou izbindu-ma la pamant,intr-o lume invadata de rautate precum valul tarmul...Nu vreau sa te pierd inca odata,n-am timp sa mai lupt pentru a te regasi...Inima ta am inchis-o ca pe-o pasare maiastra,vrand sa piara pana si ultimul strop de dezamagire dintr-o calatorie pur imaginara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu