Anotimpuri vii

In sufletul meu e primavara parfumul florilor de ciresi salbatic se-mbina armonios cu sunetele de chitara ce le traiesc in adancul meu....Atata frumusete si mireasma..e din nou primavara!Petale mici vor sta sa cada in agonie la pamant,vor face dansul stiut numai de ele in asta scurta perioada. Fluturii lasa in urma lor nu lacrimi triste si dor, ci mii de forme,fructe verzi ce-asteapta cuptorul verii sa le-nroseasca, sa mancam.
Si stiu ca in urma unor frunze verzi,fructele se coc pe rand,dar nimeni nu stie ca-n'auntrul meu ma simt copil in ciuda anilor mei....
Si iarna-mi cerne flori de gheata in al meu par saten, si-as vrea inca un anotimp sa-si lase amprenta pe sufletul meu. Trunchiul copacului meu e viu si seva urca prin el....si urca seva inca din adancuri,ca mai apoi s-astepte apusul!