Desert

Din nou...nimic mai mult. Sunt eu imbratisata de o noua zi...O zi ce vine si la fel cum vine,la fel se si duce...Nimic in plus,nimic in minus,dar totusi atat de diferit ca sufletul inundat si scaldat de dor e desertul fara ploi. Si dune de nisip in soarele  dogoritor zac fara suflare....La orizont nu zaresc decat raze de soare,iar pasii adanci in nisip se frang,pierzandu-se orice fel de urma sub bataia vantului. Cat mister,ce umbra...umbra trupului meu cautand iesirea din imensul desert...ce palid ramane in urma mea,sub necrutatorul soare,iar peste galbenul arzator din nou soarele apune...