Inca n-am incetat sa pasesc cu-ale mele picioare pamantul crapat de-o sete amara...niciun strop de ploaie nu s-a-ndurat sa cada...azi norii nu vor sa verse lacrimi,au obosit...In tihna noptii albastrul marin a pus amprenta asupra intregii lumi si nimic in ceas de noapte mai puternic decat stelele, ce par de jos doar simple furnici...Cu paltonul pe mine si cu-o pereche de pantofi in picioare,sapca mi-o pun pe cap si continui prin lumina lunii sa ma plimb...un glob de sticla cu un bec inlauntrul sau arunca lumina,umbrele rasfrangandu-se pe pamant...Cu mainile incrucisate la spate,cu privirea goala si trista,la lumina lunii gandurile-mi adun...S-a mai scurs o zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu