zâmbet adormit

N-am cum să zâmbesc...sufletul meu e înnecat de prea multe sentimente şi simt că-i toamna sufletului meu. Totul este mohorât şi-n minte nu-mi aud decât...simple cuvinte...şi oricât de mult aş încerca....pe obraji lacrimi fierbinţi se scurg. Cuvintele ei îmi răsună în minte,pe ele le tot aud...mergi mai departe....ştiu că poţi...sunt doar câteva...dar muşcându-mi buzele şi cu un nod în gât...cred şi simt că nu are dreptate nici cum...am obosit...şi nu mai pot!