Randuri rupte din suflet

luni, 4 februarie 2013

Luceafar bland

Azi alergam dupa un rasarit de soare,in spatele lui mergeam plutind si-n zare undeva parca zaresc verdele codrului crud dintre zi si noapte al purului Eminescu. Credeam ca a te juca cu aceste cuvinte este un lucru usor dar de multe ori nici nu stii cum sa le mai scoti din adancul tau si niciodata nu sti cat de greu e si cu toate astea nu te opresti. Nu poti pentru ca buzele vor sa vorbeasca. Vroiam sa invat sa zbor va fi un zbor inaltator,va fi zborul cel de sus,unde eu ca un sarman pamantean doar cu gandul am apus. Si gandul meu s-a cutremurat de slava Ta. Inca nu sunt vrednica sa pasesc pe acel pamant al fericirii eterne,dar in drumul meu catre Tine am vazut stralucirea Luceafarului luminat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu