Si mereu aud cum oamenii vorbesc,uneori aceleasi ganduri zi de zi,aceeasi poveste pare a rodi. M-am plictisit,totul e in monotonie,m-am gandit sa ma desprind sa renunt sa mai ascult aceste ganduri,sa-i las pe ei in trecut. M-am rupt de realitate,efectiv vroiam sa uit de aceste idei pe care le credeam candva importante. Si-aveam soarele cu mine aproape in fiecare zi...si-mi varsa zambetul lui in suflet. Cu fiecare rasarit vedeam albastrul infinit si odata cu apusul devenea mingea de foc rosie ca un rug aprins. Il priveam ca pe-o minune,dar cu totii trebuie sa stim ca orice rasarit aduce cu sine si un asfintit si un asfintit privit de noi toti ca pe-un sfarsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu