Pedepsele lui Dumnezeu asupra lui Faraon si-al egiptenilor

Nu sunt in masura ca eu sa deslusesc intru totul adevaratul cuvant al Lui,dar am obligatia de a incerca sa inteleg. Nu sunteti obligati sa cititi dar sufletul meu simte ca vrea sa spuna atat cat a inteles si el. Daca nu din obligatie atunci din curiozitate dupa ce vei citi acest articol mi-ar placea sa culegi singur invatamintele desprinse,pentru ca fiecare om percepe in alt mod acest mesaj,oricat de mult ti s-ar explica sau ti-ar spune o fraza o desprinzi tu singur cu un alt mesaj.
Noi oamenii prin natura noastra suntem niste pacatosi. Cu fapte,cu lucrul sau cu gandul, fie cu voia sau fara voia noastra gresim si facem sau spunem sau gandim lucruri pe care nu ar trebui,suparand pe insasi Tatal nostru...De multe ori se intampla ca noi sa repetam aceeasi greseala cu stiinta sau fara stiinta. Dumnezeu e bun,Dumnezeu ne iarta,dar noi oamenii profitam uneori de bunatate si dupa un timp repetam si facem din nou aceeasi fapta crezand ca El iar ne iarta!
Faraon a pus stapanire asupra fiilor lui Israel tinandu-i ostatici pe pamant egiptean si silindu-i sa munceasca,fara sa aduca jertfa si multumiri Domnului. Trebuie sa intelegem ca in asta lume nimeni si nimic nu este stapan si nimic nu-i apartine in totalitate. Cel mai rau lucru este atunci cand stii si nu spui...de ce sa tii numai pentru tine? spune si altora, deschide ochii si altor persoane care nu vad sau nu vor sa vada si nu aud sau nu vor sa auda Cuvantul.
Omul face greseli si este atentionat si i se spune sa nu le mai repete. Este speriat la inceput,se teme, incepe sa ceara iertare si promite ca nu va mai face sa fie iertat,iar cand omul uita si este iertat repeta aceasi greseala si uita de unde a plecat. Asa s-a intamplat si cu Faraon. Neincrezator si dorind sa aiba totul pentru el,Domnul l-a pedepsit pe el si poporul sau, recunoaste greseala facuta cand se vede incoltit si fara scapare, isi cere iertare fatarnica doar pentru a scapa de rau, face promisiuni mincinoase si continua sa faca aceleasi greseli.
Mi-am dat seama ca si noi uneori suntem la fel,dar fie ca stim sau nu uneori nu vrem sa recunoastem.
Cand pedeaspsa  Lui asupra noastra este prea aspra atunci ne intoarcem si spunem ca ne pare rau,plangem,Il rugam sa ne ierte apoi uitam si repetam aceeasi greseala. Oare e chiar atat de greu sa incercam sa nu mai facem ce am facut? E mai usor sa ne lasam prada raului decat sa facem lucruri bune? Sa fie oare lipsa de atentie si lipsa de timp pe care noi o acordam Tatalui,tot timpul gasind alte lucruri de facut si alte preocupari?