Fara cuvinte...

Cuvintele mele s-au innecat in propriile-mi lacrimi....Poate ca stand singura acum si ascultand un refren trist m-a facut sa simt cuvintele,care poate pentru mine au un inteles,iar pentru cei care vor citi probabil acest articol,vor trece pe langa ei fara niciun sens...Sunt gandurile mele care izvorasc din adancul meu,care uneori se sufoca de atata rautate,atata ura,atata dusmanie...si toate astea pentru ce? Nu vad niciun motiv...doar urme de regret...Privirea mea e intr-o agonie,intr-un gol total si incerc sa inteleg raul pe care eu l-am scornit intre voi...eu care iubesc tot ce misca in jurul meu,eu care ma framant pentru binele tuturor,eu care plang pentru necazul altuia si care nu se mai gandeste la fericirea lui, un om care ar vrea ca toti sa vada lumea cu alti ochi,mai buni,mai intelegatori,cu o minte mai clara,mai limpede...
Uita-te la tine chip frumos,cu suflet ce Dumnezeu ti l-a dat si ti-a daruit viata prin el. Ti-a oferit totul...tot ce era mai frumos:viata,bunatate,intelepciune,credinta,ascultare...iar tu,tu omule de ce-ai ales ura,rautatea,dusmania,invidia..? Pentru ce faci toate impotriva? pentru ce vrei sa faci rau?De ce vrei sa-l vezi pe aproapele tau cu capul in pamant sub o ploaie de lovituri cand ai putea sa-l iei in brate,sa-l privesti in ochi,sa-i spui ca nimic nu este imposibil atata timp cat El e langa tine? 
Rautatea umbreste chipurile chiar daca razele soarelui reflecta caldura lui... 
Dumnezeu ne-a intins mana Lui de nenumarate ori,ne ajuta la greu,ne asculta cand avem nevoie de El noi...noi nu stim sa ne bucuram pentru ce avem....si radem,batjocorim,facem rau,injunghiem cu cuvinte grele,aruncam cu vorbe de ocara asupra altora...nu pot sa inteleg si nu voi putea vreodata sa inteleg. Am incercat si inca ma chinui pe mine insa-mi sa inteleg ce este in mintea si sufletele oamenilor,dar am invatat ca numai El stie....
Nu pot sa ma abtin , nu pot sa incetez a ma framanta, nu pot sa cred ce se intampla in jurul meu,nu mai inteleg ce se intampla cu mine,de ce eu cad prada jocurilor rele,fara ca eu sa-mi doresc acest lucru,fara a ma putea tine la distanta si oamenii ma ademenesc in cursele lor ca un magnet....Ma doare sufletul pentru frumusetea acestui oras,pentru istoria care zace ascunsa in spatele unor ziduri vechi ce raman doar ruine,inca merg pe strazi si nu stiu unde sa privesc mai degraba....iar la fiecare pas cand oamenii trec pe langa mine ma feresc sa le mai intalnesc privirea....m-am saturat de venin si rautate....
Oare voi oameni buni,ati auzit de durerea sufleteasca? ati auzit de ranile ce le cauzeaza? stiti voi oare cat de adanc patrund ele in suflet? stiti voi oare ce efecte au?stiti voi cat de mult dureaza a le vindeca?
Nu cer nimic la schimb...nu va judec,nu va cert...nici macar nu vreau sa va reprosez nimic....nici macar nu sunt suparata pe voi,nu pot si nici nu vreau...Daca voi va simtiti fericiti,incantatati in sinea voastra atunci cand faceti rau,cand vorbiti lucruri rele...atunci nu va legati si de alti oameni,lasatii sa se bucure de viata,lasatii sa traiasca fiecare clipa si pentru fericirea voastra as lua eu asupra mea totul.....fara sa astept nimic la schimb.
Voi v-ati gandit ce a fost in sufletul lui Iisus cand a fost batut?,cand s-a chinuit pentru noi?cata durere a suportat pentru a fi iertate niste greseli pe care noi,noi oamenii le facem cand am putea sa nu le mai repetam?in clipa asta as zbiera dar stiu ca este in zadar ca voi nu vreti sa auziti si continuati...continuati sa mergeti pe un drum gresit. Treziti-va,treziti-va pana nu e prea tarziu....De ce vreti sa repetam aceeasi greseala cand pentru binele nostru am putea sa facem dintr-o lume rea una buna? De ce nu puteti alege binele de rau? 
Mereu surprind rautatea oamenilor,zilnic...am obosit sa ma lupt contra lor mereu,dar n-am cedat si nu vreau sa cedez....stiu si sper acolo in adancul sufletului meu ca El ne va ajuta sa gasim intelegerea de a ne ajuta semenii, chiar daca ei nu ne vor asculta!