Agonie (intre vis si credinta)

In zorii unei alte zile am hotarat sa plec hoinar sa cunosc adevarul,bunatatea si credinta.  Mi-am facut curaj si-am pasit cu dreptul spre cunoastere.Nimic nu parea la fel, totul era neschimbat,sunt in vis? sau doar mi se parea...Nu,nu mi se parea ca sunt intr-o alta lume,era prea ireal. M-am cufundat intr-un somn adanc al purei mele constiinte. Vroiam sa alerg dar ceva ma tinea pe loc si zidurile in jurul meu ma tineau prizonier.M-am adapostit la trunchiul unui pom,afara era furtuna.Ascultam cum picurii se izbeau violent de zidurile de beton ale templului maiestos. Ma simteam captiva in lumea cunoasterii si vroiam sa evadez. Simtind dorinta puternica a sufletului meu chinuit  de confruntarile mele cu propriul meu eu,furtuna a incetat facand loc soarelui. Era o lupta intre mine si propria mea constiinta. Inca ma simteam intr-o agonie greu de inchipuit. Coloanele templului parca s-au topit facandu-mi loc sa ma strecor printre ziduri de beton. Priveam pierduta la tot ce era in jurul meu...totul era prea pustiu.Mergand,am descoperit un imens stand cu carti de tot felul insa una cautam.Stiam ce caut,dar era de negasit. Obosita de atatea framantari interioare m-am asezatsi-am inceput sa plang cu lacrimi amare.Un om in spatele meu imbracat in haine negre mi-a asezat ce cautam pe ai mei genunchi obositi de atata cautare.Cartea avea coperti visinii de catifea. Deschizand-o citea din ea urmarind cu degetul fiecare rand pe acea pagina.Cuvintele rostite era purul adevar..."Eu sunt calea,adevarul si viata."