Trupul meu din pamant a fost facut iar sufletul meu a rasarit din apa. Ochii mei au capatat culoarea lutului ars iar buzele-mi sunt rosii precum maru-n plina toamna. Sunt rodul dat de Dumnezeu si cladit de-ai mei parinti. Vin din glas de radacina,ca un trunchi mare si falnic am crescut,crengile mele atingand astazi chiar si norii,udandumi-le ramurile mele ale mamei lacrimi reci. M-a crescut precum o floare, curcubeu al neuitarii ii e azi sufletul ei,ce-mi aseaza cate-o mana peste-a mea frunte senina. Si-ale mele ramuri toate incepu sa faca roade inflorind in mii de flori. Flori fragile si colorate ce le sunt parintilor comori. Vreau sa stie lumea toata ca in asta lume,cat ai vrea sa rupi ori sa desfaci legatura cea de sange,ea nici apa nu se face!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu