In noapte,in linistea asurzitoare incerc sa ma
reculeg si-mi ascult sufletul ce plange in triste note muzicale, ca si
cum cineva ar trece cu degetele peste corzile firave ale unei chitari.
In plansete amari,printre lacrimi aud ganduri ce candva pareau
uitate...le-am pastrat in suflet,n-am alungat nici macar o
amintire...chiar daca unele sunt dureroase si sapa lasand urma adanci.
Sunt doar suflete nevinovate intr-o lume plina de rautate,priviri
ingrozite, negasind calea de mult pierduta printre vise
uitate....Inteleg ca drumurile noastre s-au despartit,nu pentru o zi,nu
pentru putin timp ci pentru o eternitate! Tot ce trebuia spus,tot ce am
gandit la acel moment,toate cuvintele nerostite mi-au ramas lipite pe
buze...n-or sa se faca auzite nicand...au ramas doar clipe de tacere,of
prietenie amara....(pentru prietenii care m-au uitat sau au vrut sa ma
uite,vreau sa stie ca eu nu i-am uitat!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu