Am invatat de-a lungul timpului sa las in urma mea praf de stele incarcat cu visele mele. Creatia si rodul imaginatiei mele m-au tinut cu propriile forte ajutandu-ma sa fac fata furtunilor ce aveau sa ma loveasca mai tarziu... Am fost hoinar ratacind printre vise desarte crezand ca nu te voi mai gasi, crezand ca te pierdusem in spatiul negrului infinit...n-am incetat nici macar o secunda sa sper si sa te caut si in drumul meu am cules versuri si le-am desenat in amintiri, iar acum cu emotie incep sa le scriu,ascunzandu-ma printre randuri,lasand imaginatia sa infloreasca in sincere si pure amintiri...
Am calatorit asa dar intr-un spatiu infinit,calatoria nocturna apurului si de nesfarsit timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu