Cerul noptii intuneca camera intr-un profund intuneric!Totul in jur s-a cufundat intr-o tacere dureroasa si negrul din fata ochilor imi apasa pe ploape si ma opreste din creatie...Si somnul vrea sa ma fure in linistea asurzitoare,in juru-mi e doar o mare de intuneric si linistea apasatoare. Ma uit pe geam sa zaresc luna dar pana si ea doarme,totul e cufundat in somnul dulce,numai eu te caut!Te caut in visele mele si-am obosit sa alerg,dar pasii mei s-au oprit pe nisipul rece si vreau sa ma ridic!Cu ultimele puteri m-asez in genunchi si-ncep sa plang. Unde esti?De ce nu te pot gasi? Mi-e dor de tine,sufletul meu e innecat in lacrimi de dor, nu merg mai departe fara tine!In lumina lunii ce reflecta in marea intunecata de negrul noptii,te-asezi in genunchi langa mine,luandu-mi fata-n palme te-apropii usor si ma saruti...Te simt si mi-e frica sa clipesc!mi-e frica sa nu dispari,nu vreau sa pleci,ramai langa mine! am nevoie de sufletul tau! Pe nisipul umed stam imbratisati pe malul marii. Si valurile ne mangaie usor trupurile iar luna vegheaza asupra noastra. Mi-e frica sa-mi dezlipesc privirea,mi-e frica sa-ti dau drumul din brate de teama sa nu zbori din nou in departarile laturalnice. Ma tii in brate pana-n zori,ma privesti in ochi si-mi spui "nu vreau sa plec!". Zorii se ingana cu noaptea si la rasarit cerul incepe sa se imbujoreze,semn ca zorii sunt aproape. Si-ai disparut odata cu prima raza de soare,ti-ai luat zborul spre rasarit!Mi te-a furat zorii unei alte dimineti,iar eu m-am trezit plangand...Vino,te vreau inapoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu