Randuri rupte din suflet

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Zambet adormit

2010
Aceeasi voce lina si tacuta,acelasi ecou al purului trecut. E de neschimbat,e neobosit al meu glas. Din cerul inalt semnele nu contenesc sa se asemene cu-al meu interior dezolat si cufundat in dor...cad fulgi albastrii ca zarea de dincolo de astrii. Chipul meu a incetat sa mai zambeasca,a adormit iar parca intr-o ordine din nou fireasca...si astept doar sa se trezeasca. M-am trezit din al meu somn greu si profund si-mi regaseste al meu chip dulce si plapand neschimbat inca de zilele ce vin si se tot duc zambind parca cu fiecare zi ce-a trecut din ce in ce mai mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu