Zambet adormit
|
2010 |
Aceeasi voce lina si tacuta,acelasi ecou al
purului trecut. E de neschimbat,e neobosit al meu glas. Din cerul inalt
semnele nu contenesc sa se asemene cu-al meu interior dezolat si
cufundat in dor...cad fulgi albastrii ca zarea de dincolo de astrii.
Chipul meu a incetat sa mai zambeasca,a adormit iar parca intr-o ordine
din nou fireasca...si astept doar sa se trezeasca. M-am trezit din al
meu somn greu si profund si-mi regaseste al meu chip dulce si plapand
neschimbat inca de zilele ce vin si se tot duc zambind parca cu fiecare
zi ce-a trecut din ce in ce mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu