Confuzie...de ce eu mereu? (intre realitate si vis)

Nu m-ai vrut de la inceput,ai avut ceva cu mine,dar nu ai vrut sa-mi spui in fata. Te-ai ascuns ca o laşa in spatele meu incercand sa-mi faci rau.Mergand mai departe,mereu Tu ai fost in urma pasilor mei si nu m-ai lasat sa cad. Am fost un copil care incerca sa faca primii pasi. Mi-e greu si acum mi-e greu dar nu am renuntat,voi face 5 pasi,10,20 pana voi invata sa merg.De fiecare data cand am cazut Tu m-ai ridicat,N-ai plecat nici macar o secunda. Mi-ai dat mana Ta si m-am agatat de Tine. Mi-ai alungat si ultima lacrima de nefericire,mi-ai scos in calea mea oamenii care ma iubesc cu adevarat si Le-ai luminat privirea pentru a vedea inlauntrul meu. Tu i-ai inzestrat cu calitati,de a ma invata ce e bine si ce nu. M-au adus pe drumul pe care trebuie sa-l urmez. Primii pasi au fost ingrozitori de grei dar nu voi renunta, m-ai ales cand mi-ai intins iar mana Ta, m-ai mangaiat,zambetul Tau mi-a dat increderea pe care era s-o pierd macinata de gandurile rele ale lumii. Cu toate relele ce mi-au fost puse in calea mea, cu buna stiinta,de persoane care in fata imi vroiau binele iar in spate nu,sa se afle ca n-am renuntat si nu voi renunta!Sunt mai puternica decat niciodata!