Cine stie oare?

E o mare de-ntuneric,am mai spus si-alataieri...si-am in suflet o vapaie,inc-o simt in pieptul meu. Am pe-o masa o lumanare ce arde vie flacara sufletului meu.
 Ea ma face sa zambesc cand in suflet am lumina. In a ei flacara multe anotimpuri grele,caci iubirea pe pamant e ca floarea intr-o glastra.
Si e plina de dorinta,ea e nesecat izvor de viata,de credinta si dreptate,ce palpaie cateodata cand dusmanii sufla-n fata. Cand ea se va stinge va fi precum noaptea in codru,totul se va preface in cenusa. Va fi bezna in tot trupul meu sau poate nici nu se va stinge,lumanarea este vie..