vineri, 11 ianuarie 2013
Dor de tine,dor de noi!
Dorul
se spune ca nu are margini. Mi-era atat de dor incat am venit in zbor
visand. M-am oprit la fereastra casei tale...am ajuns tarziu si-ai
adormit asteptand...Era atat de frig,gerul imi inghetase mainile si n-am
indraznit sa te ating,pana si buzele-mi erau reci. Nu am vrut sa te trezesc dar m-am asezat langa
patul tau in liniste in genunchi,rugandu-ma sa ai un somn lin. La
fiecare raza a diminetii voi disparea,nu ma vei putea vedea dar ma vei
simti pentru ca eu sunt ingerul tau pazitor,voi veni in fiecare noapte
la capataiul tau...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu