sâmbătă, 19 ianuarie 2013
Discurs cu eul meu
Mintea omului? O comoara de idei...Ai vrea sa pasesti pentru o secunda macar in inima timpului,dar constati ca nu poti sa te mai bucuri niciodata de clipele ce s-au scurs ca ceara intr-o boare de vant...Totul,dar totul este poate prea pustiu si ti-ai dori undeva in adancul tau sa gasesti acei oameni dragi care s-au stins ca steaua ce-ti lumina fereastra in fiecare noapte cu cer senin... De ce gandesc atat de profund uneori? Ti-ai dori sa te schimbi sau sa crezi ca te poti schimba,ca poti muta zidul din loc,cand tu...tu esti un simplu prizonier in al tau destin. Esti la mana lui...Tu nu vezi? suntem prinsi intre 3 enigme si ne zbatem uneori ca o insecta intr-o plasa de paianjen. E trecut,prezent si-un viitor! Sa te faci inteles? E greu...cand vezi ca fiecare om are idei diferite si printre ele se mai ascund si ura si setea de razbunare!Suntem diferiti dar atat de identici.Daca te-ai uita atent ai vedea ce se ascunde sub un chip,atunci cand tu ai realiza cat de asemanatori suntem defapt:toti avem o inima si un suflet ce zace ascuns in spatele aceluiasi trup. Sunt atatea de vazut si de spus dar nu mi-ar ajunge o viata!E ca si calatoria cu trenul!un simplu bilet...Ne chinuim uneori fara rost. Prea multe framantari,prea multe ganduri ce scurteaza aceasta calatorie.De ce facem pe cei din jur sa sufere in loc sa-i facem sa zambeasca? Ne-am inchis in spatele unui zid cladit din caramizi ce ne-a zidit libertatea cu buna stiinta. Care-i acel secret pentru a te face placut de toti? De ce incerc uneori sa fac lucruri pe care nu pot sa le fac? De ce plang atunci cand cred ca nu pot si ma descurajez singura in loc sa fiu o luptatoare?Daca as gasi seminte as planta copacul fericirii din care toti sa guste sa dispara orice urma de tristete amara. De ce scriu oamenii singuratici in loc sa comunice,ascunzandu-se astfel in spatele unor masti patetice si singuratice? Se transforma in personaje . Intrebarea mea fireasca,oare exista un raspuns la tot? Sunt atat de multe lucruri de remarcat incat nu vei sti niciodata de unde incepi si unde sa sfarsesti,daca se vor sfarsi vreodata. Nu sunt poeta dar tot ce-mi doresc e ca putinele ganduri sa prinda grai in sufletele voastre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu