Am obosit sa lupt in zadar!am obosit sa strig si nimeni sa nu ma auda! am obosit sa caut iesirea,am obosit sa alerg dupa pasari calatoare si sa nu le ajung in zbor!Am obosit sa plang nopti de-a randul! Am obosit sa ma lupt cu rautatea lumii. Nu mai pot si nu mai vreau,pur si simplu nu mai vreau!Deschid noi orizonturi,largi departari.Mi-e sete de singuratate decat de rautate!Nu mai vreau sa privesc nici macar o secunda inapoi. De ce sunt Doamne atat de rai? Cu toate astea mi-e dor...mi-e dor de prieteniile ce le-am legat candva,dar totul este doar praf. Candva s-au spulberat in vant!Acum e in zadar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu