Visul ce devine realitate

Am trantit usa in urma mea. Inima batea puternic,o simteam cum zvacnea,ardea de nerabdare,nicio stare nu mai avea. Pasii mei erau grabiti,drumul era atat de scrurt insa parea c-as mai fi avut o-ntreaga lume de strabatut. Momentele de asteptare mi-era din ce in ce mai greu sa le accept,rabdarea mea era la finit. Am pasit pe sub acele  porti care-mi aducea zambetul pe chip si-mi indeplinea dorinta mea arzatoare. Bancile erau pline de oameni,peste tot in jur numai copii. Am vazut podul ce falnic, m-astepta in departare. Ma grabeam mai mult,pasii ma purtau singuri,parca as fi plutit deasupra pamantului.Sub el apa incarcata cu nuferi curgea incet la vale intr-o agonie fara margini formand unde stravezii ce se jucau pe deasupra apei,iar in departare se auzea susurul cascadei. Am urcat pas cu pas fiecare treapta. M-asteptai la celalalt capat.Ne-am intalnit la jumatate sub un cer albastru ca de cristal. Mi-ai luat chipul  in palme,m-ai privit adanc in ochi...cu buzele tremuratoare ti-am furat primul sarut!