Am descoperit poate cel mai frumos taram al imensei fericiri. Singuratatea m-a impins sa-l cunosc. Oricat de trist ai fi nimeni nu-ti poate lua durerea cu o simpla mana, dar ti-o alina atunci cand pui mana pe o coala de hartie si un creion,apoi imaginatia isi intra-n rol. Atunci cand esti singur ai vrea sa evadezi in lumea irealului unde sa-ti marturisesti simple si nevinovate ganduri prin magia culorii.Stau si privesc la coltul ferestrei,totul e acoperit cu nori. Cate forme pot sa capete cu un strop de imaginatie. Cate lucruri marunte iti poate oferi o bucurie iar noi nici macar nu observam. Ma despart de lumea reala pentru putin timp.O bucata de hartie aruncata si uitata intr-un colt parca vrea sa ma strige... dar nici macar nu o aud.Pana si ea vrea sa fie mangaiata de culori calde,pana si ei ii este dor de pensula.Cate minunatii poti descoperi numai rostind cuvantul "arta",un teritoriu atat de vast ce n-am avut ocazia sa-l cercetez desi imi doream atat de mult,deja ma visam un Dali, un Raphael...Mi-as dori sa m-arunc intr-o mare de culoare,sa-mi umplu sufletul cu caldura culorilor pure asa cum le simt si le traiesc numai eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu