Amintiri cazute in adanc

Cu fiecare zi ce trece mi-e din ce in ce mai greu...e greu dar trec zilele pe rand cu o repeziciune greu de inchipuit.Secundele care trec imi apasa sufletul si e atat de greu dandu-mi senzatia ca as fi trait doua vieti...Inca mai aud soaptele tale,soapte inghitite de tacerea noptii iar amintiri zac amortite parca de timp ce tanjesc dupa trecut...Mi-e dor de tot ce a fost doar trecator,mi-e dor de tot ce s-a dus si nu s-a mai intors,mi-e dor sa te ascult,mi-e dor sa te privesc,mi-e dor de absolut!Noaptea...o mare de intuneric ce mangaie sufletele visatoare ajutandu-le sa se regaseasca in tot. Jurnalul sufletului zace in mine,o imensa si fara de sfarsit carte,avand o usoara tenta arhaica si purtand un miros imbietor dar greu pastrata intre rafturile unei imense biblioteci.Vesnicul si trainicul cuvant ce ascunde un mare si de nedeslusit mister ce nu-mi da pace: "timp"...El este dusmanul meu,el mi-a rapit tot!M-a lasat saraca in amintiri...Fiecare nota a pianului imi rascoleste trecutul,fiecare sunet intoarce din cand in cand cate o fila.Ma simt ca intr-un joc,dar fara de sfarsit!Un labirint unde nu zaresc iesirea pentru a dezlega cheia jocului nesfarsit...Sunt prizonier in propriul meu destin,undeva intre Da si Nu. Sunt cufarul aruncat pe fundul oceanului ce asteapta sa fie gasit. Daca nu vei gasi cheia nu-l lasa asa pustiu,in acel albastru nemarginit al intinsului ocean...nu ma lasa in adanc!Intr-o zi vei gasi solutia de a-l descoperi,nu-i spulbera speranta de a fi descoperit...vei ramane uimit de bogatiile ce zac in adanc de atatia ani. De ce luptam uneori si credem ca e inutil sau in zadar?Daca ai cauta in sinea ta,vei vedea ca fiecare mister are taina sa!