Timpu-i invingator

Astazi m-am simtit ca scoarta unui copac. Ma uitam in oglinda si-am zarit semnele lasate de timp asupra mea. A fost crestata scoarta mea,urmare a pasilor mei ce-a traversat o mare parte din podul vietii. Am reusit sa urc 20 de trepte,am reusit chiar sa mut muntii din loc cu-a mea imaginatie. Si peste tine timpul creeaza acele semne,cresteaza ale noastre trunchiuri,dar uneori noi nu vedem. Creionul meu imi scrie pe-o foaie zilnic ce-am avut si ce mai am,isi noteaza-n permanenta fiecare gest,fiecare miscare,este prietenul meu. Si-mi schiteaza cate-un zambet desenat,doar doar mi-o da o urma de suras in coltul buzelor mele mereu serioase ce rar stiu sa zambeasca. De-a lungul timpului el a fost cel care nu m-a facut sa uit. Mi-a notat in cartea vietii mele fiecare cuvant. Nu i-a scapat nimic. Nimic din ce i s-a dat,mai ales din clipele caderii. N-am cum s-opresc in loc acea roata ce-ncontinuu se roteste far' de incetare a timpului vesnic neiertator,caci peste el sta de straja acea forta treaza si l-a pus pe-un post de-nvingator!