Cuvinte poleite

Toamna stau sub teiul din gradina. Azi am vrut sa uit de mine,ma las purtata de mireasma florilor. Si-nchid ai mei ochi ce-mi cer odihna-n'tr-un cuvant doar privind in capruiul lor. Fiecare frunza ce cade acum la pamant,scuturata in acel vals al frunzelor imi picura pe-a mea frunte cate-o lacrima de dor. La fel cum glasul meu iti aseaza ale mele cuvinte rostite in a ta inima imbibate in dulceata lor ca-ntr-un nesecat izvor. Si-as vrea vesnic el sa curga,ale mele cuvinte  nu se frang in zbor,ca pentru mine nu-i grai mai dulce  decat cel ce-n inima mi-l port. Poate vei vrea s-auzi s-alte cuvinte poleite in polei,dar sa nu dai ale mele vorbe doar pentru graiul lor! Sa te-ntorci mereu la mine de cate ori iti va fi dor. Nu respinge al meu glas si pastreaza ale mele cuvinte undeva-n sufletul tau si de cate ori vei cere vorbele mele de dor,sa le scoti din a ta minte asa cum fac si eu!