A mai trecut o zi si parca incep sa cred ca fiecare vis incepe sa prinda aripi asemeni un inger ce zambeste fericit cand totul in jur prinde viata fiind inconjurat de un sentiment minunat "iubire". Pasesc cu pasi usori si siguri spre taramul unui nou inceput.Copacii ma fac sa-i privesc cu o urma de tristete deoarece frunzele lor jucause incep sa danseze spre pamant in bataia vantului. Pamantul a inceput sa capete roseata in obraji lasand din loc in loc urme de roua asemanate parca cu lacrimi de dor. Copacii plang de dorul soarelui care candva le mangaia cu blandete ramurile rasfatandu-i. Printre crengile goale privesc spre zarea indepartata asteptand ca soarele sa-mi mangaie din nou fata,sa incalzeasca sufletele oamenilor,dar acum norii mari,albi si pufosi,sprinteni capata forme haioase lasandu-ti imaginatia sa se joace cu ei. Covorul de frunze ce fosnesc sub picioarele mele parca ma fac sa cred ca-ti striga numele...si continuand sa merg,parca ma apropii de tine,cu fiecare pas. Acum,pentru o clipa simt cum aripile cresc si tot cresc purtandu-ma usor in zbor pana la tine...
Vreau sa te vad macar pentru o clipa,sa iti ofer ocazia de a ma atinge, sa ma privesti cu ochii blanzi, cu voce tremuratoare sa-mi soptesti ca ..."ma iubesti". Acum totul pare inca un vis,dar daca este vis,atunci mi-as dori sa nu ma mai pot trezi...
Toamna are si ea chipul ei,chiar daca unii nu o iubesc,presara peste noi picurii de ploaie,ce ne fac sa traim o senzatie unica. Mi-as dori ca macar ea sa ma poata auzi,plangand,lacrimile ei transformandu-le in picuri,mii de picuri de ploaie ce saruta nerabdatori si plini de iubire pamantul spunand: " ce dor...!"
Inchizi ochii, cu genele tremurande si-ti indrepti privirea spre cer,ploaia iti va sterge lacrimile fierbinti de dor,si-ti va trezi iubirea,care ascunsa in suflet doar pentru el,un inger ce-si doreste sa iubeasca si sa fie iubit,un inger cu chipu-i alb,ochii verzi si cu glas inaltator si divin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu