Timp mistuitor

Campulung (panorama)

Nu mai vreau sa vad aceeasi pereti albi si goi...Mi-a ajuns timp de 20 de ani, am ajuns la acel sentiment de satietate totala.Vreau sa plec! Nu mai vreau sa vad aceeasi oameni,nu mai vreau sa aud aceleasi vorbe,vreau sa ratacesc ca un hoinar pe alte meleaguri, sa fiu acceptata langa oameni noi. M-am saturat de critici,de ironii, de vorbe in contradictoriu. Acelasi oras uitat de lume pus sub semnul intrebarii. O istorie care sade sub niste coperti aruncate intr-o puzderie de carti. Era  frumos candva n-as fi vrut sa plec, sau poate ca pe atunci nu stiam...cu timpul ranile lor m-au facut sa sangerez si-am obosit sa ma prefac ca e bine aici. Campulung ,orasul meu de munte,unde se spune ca sunt oameni buni,mi-e din pacate mi-a lasat un gust amar,ca atunci cand ai fi baut otrava dintr-o sticla.Chiar ei m-au tinut de maini tornandumi-o pe gura. N-au reusit,otrava am ruinat-o cu dulceata din fiecare vers al meu. N-am sa ma uit in urma mea si nu-mi va fi dor de ei...imi va fi dor de locurile care acum sunt doar ruine,ce vor fi daramate de timp si de ai mei parinti care vor cadea si ei  prada aceluiasi mister nesfarsit.