Randuri rupte din suflet

vineri, 11 ianuarie 2013

Un ultim tren...



      Sunt confuza si mi-e sufletul trist de durerea apasatoare,o simt pana in adanc. Privirea mi-e trista pana la lacrimi. Nu stiu de ce vorbele dor!...uneori dor mai rau decat o palma data la nervi.
    Ma gandesc cu groaza la ziua de maine. De ce oamenii din jurul meu sunt atat de rai? De ce intorc cutitul in rana in loc sa-l scoata? Nici nu mai pot sa inteleg...am obosit ce-i drept. Ma lupt aici singura cu atatea intrebari,ganduri si idei.
     M-am trezit intr-o gara veche cu vise uitate...Nici macar un glas,nici macar o urma de pas pe mormanul de praf...doar vantul ce trantea o usa ce scartaia pana-n adancul mintii mele.
      Vroiam sa plec, sa uit ca exista maine,dar nu am putut...Un ultim tren...oare sa plec de-acum s-ajung? Mi-e greu sa ma despart de tot ce iubesc! Parca timpul meu aici nu s-a scurs...E din nou tacere si niciun raspuns.M-am asezat din nou pe-un peron parasit uitat de timp,cu capul rezemat de valiza intesata de amintiri si-am inceput din nou sa plang...Astept trenul care ma va aduce la tine!

  


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu